Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STR������������������IN

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 90 pentru STR������������������IN.

STRÂMB

STRÂMB , - Ă , strâmbi , - e , adj . , adv . I. Adj . 1. ( Despre lucruri ) Care prezintă neregularități sau abateri de la forma normală , dreaptă ; diform . 2. Lăsat sau căzut într - o parte ; aplecat , înclinat . 3. Fig . Nedrept , injust , incorect . II. Adv . 1. Cu spatele încovoiat sau cu corpul aplecat într - o parte , sucit . 2. Într - o parte , pieziș ; p . ext . în neorânduială , dezordonat . 3. În mod fals , mincinos ,

 

STRÂMBA

STRÂMBÁ , strâmb , vb . I . 1. Tranz . A face ca ceva să nu mai fie drept , a da o poziție strâmbă ; a îndoi , a încovoia , a curba . 2. Tranz . A face să devieze de la poziția normală , a apleca într - o parte . 3. Refl . și tranz . A ( se ) schimonosi , a ( se ) deforma ( la față ) în urma unei boli , a unui accident sau ca expresie a unui sentiment de durere , de dispreț , de nemulțumire

 

STRÂMBAT

STRÂMBÁT , - Ă , strâmbați , - te , adj . 1. Deplasat din locul sau din poziția normală ; lăsat sau căzut într - o parte . 2. Schimonosit , deformat ,

 

STRÂMT

STRÂMT , - Ă , strâmți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu este ( destul de ) larg sau ( de ) lat ; îngust . 2. Care nu este ( suficient de ) încăpător , în care nu încape mult . 3. Fig . Lipsit de măreție sau de amploare ; mărginit , redus , meschin ; lipsit de înțelegere , de toleranță , de generozitate ; lipsit de orizont . II. S . n . ( Pop . ; în expr . ) A fi la largul tău și la strâmtul altuia , se spune în ironie când cineva își ia libertăți excesive , stingherind pe altul . [ Var . : strimt , - ă

 

STRÂMTA

STRÂMTÁ , strâmtéz , vb . I . Tranz . și refl . ( Adesea fig . ) A face sau a deveni ( mai ) strâmt , ( mai ) îngust , ( mai ) puțin încăpător ; a ( se ) îngusta , a ( se )

 

STRÂMTARE

STRÂMTÁRE , strâmtări , s . f . Acțiunea de a ( se ) strâmta și rezultatul ei . - V.

 

STRÂMTICEL

STRÂMTICÉL , - EÁ , - EÁ , - ÍCĂ , strâmticei , - ele , adj . Diminutiv al lui strâmt ; strâmtuț . - Strâmt + suf . -

 

STRÂMTIME

STRÂMTÍME , strâmtimi , s . f . ( Rar ) Faptul de a fi strâmt ; loc strâmt . - Strâmt + suf . -

 

STRÂMTOARE

STRÂMTOÁRE , strâmtori , s . f . 1. Loc strâmt , îngust , între munți sau între dealuri ; defileu , trecătoare . 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate . 3. Faptul de a fi strâmt . 4. Fig . Situație grea , stânjenitoare ( datorită lipsei de bani ) ; încurcătură , jenă ( financiară ) . - Strâmt + suf . -

 

STRÂMTORA

STRÂMTORÁ , strâmtorez , vb . I . Tranz . A stingheri mișcările cuiva ; a îngrămădi într - un loc strâmt , a băga la strâmtoare ; a înghesui , a

 

STRÂMTORARE

STRÂMTORÁRE , strâmtorări , s . f . Faptul de a ( se ) strâmtora ; înghesuire , restrângere . [ Var . : ( înv . ) strâmtoríre s . f . ] - V.

 

   Următoarele >>>