Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SINTACTIC
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 21 pentru SINTACTIC.
... prestează cineva în mod regulat și organizat într - o instituție , în schimbul unui salariu ; serviciu , slujbă , post ^2 . 2. Sarcină , rol ; destinație . 3. ( Gram . ) Rolul sintactic pe care îl indeplinește un cuvânt într - o propoziție . 4. Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus , determinat de o anumită grupă de atomi din ...
HIPOTÁXĂ s . f . ( Lingv . ) Subordonare
... care se produce , apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva . 2. ( Lingv . ; în sintagmele ) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație , caracterizat prin ...
INSTRUMÉNT , instrumente , s . n . 1. Unealtă , aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație . 2. Fig . Persoană , forță , lucru , fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop . 3. ( În sintagmele ) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire , ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă , exprimând raporturi sintactice ; unealtă gramaticală . Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat
LATINÍSM , latinisme , ( 1 ) s . n . 1. Cuvânt , formă sau construcție sintactică împrumutate ( fără necesitate ) din limba latină ( și neasimilate încă în limba care a făcut împrumutul ) . 2. Curent apărut în lingvistica și în filologia românească din sec . XIX , care , pentru a demonstra caracterul latin al limbii române , a încercat să elimine din ea cuvintele de alte origini și să modifice astfel forma celor latine , încât să le apropie cât mai mult de forma originară ; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine și a adus noi argumente în sprijinul originii latine a limbii
PROPOZÍȚIE , propoziții , s . f . 1. Cea mai mică unitate sintactică prin care se exprimă o idee , o judecată etc . 2. ( Livr . ) Propunere . 3. ( Log . , Mat . ) Enunț a cărui valoare de adevăr este întemeiată pe bază de reguli explicit exprimate . [ Var . : propozițiúne s .
... REPETÍȚIE , repetiții , s . f . 1. Repetare , reluare a acelorași vorbe , idei , acțiuni etc . 2. Procedeu sintactic - stilistic care constă în întrebuințarea de două sau de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a aceluiași grup de cuvinte ...
... SEMIAUXILIÁR , semiauxiliare , adj . Verb semiauxiliar ( În sintagma ) ( și substantivat , n . ) = verb având rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu - zise , dar care dă acțiunii verbului " ajutat " o nuanță modală , care izvorăște din înțelesul său lexical . [ Pr . : - mi - a ...
SINTÁGMĂ , sintagme , s . f . Unitate semantico - sintactică stabilă , formată dintr - un grup de două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare ; p . ext . locuțiune ;
... s . f . 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei , formulată cu alte cuvinte ; cerc vicios , pleonasm . 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte cu același sens , dar cu funcțiuni diferite , marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care ...
TRANSPOZITÍV , - Ă , transpozitivi , - e , adj . ( Despre limbi ) Care nu are o topică fixă , raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile