Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SIM��

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru SIM��.

SIMȚ

SIMȚ , simțuri , s . n . 1. Facultate a oamenilor și a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul unor organe specifice ; funcțiune a organismului prin care acesta recepționează și prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni ; simțire . 2. Capacitate a omului de a înțelege , de a judeca , de a aprecia ; înclinare , aptitudine pentru

 

SIMȚI

SIMȚÍ , simt , vb . IV . 1. Tranz . A avea , prin intermediul organelor de simț , senzația sau percepția unui lucru , a unui fapt , a unei calități , a percepe efectul unei excitații ; a prezenta sensibilitate . 2. Tranz . A băga de seamă , a prinde de veste , a observa prezența unei ființe sau o acțiune a acesteia , mai mult pe baza unui reflex la o excitație a simțurilor decât cu ajutorul judecății . 3. Tranz . A - și da seama , a fi conștient , a înțelege , a bănui o acțiune , o situație etc . , bazându - se atât pe informații și elemente logice , cât și pe intuiție , instinct sau legături afective cu altă persoană . 4. Refl . A avea , a da dovadă de bun - simț ; a fi un om simțit ( 2 ) . 5. Tranz . A fi cuprins de o stare afectivă , a încerca un sentiment , o emoție etc . ; a fi mișcat , impresionat , tulburat de

 

SIMȚIBILITATE

SIMȚIBILITÁTE , s . f . ( Rar )

 

SIMȚICIUNE

SIMȚICIÚNE s . f . ( Înv . ) Sensibilitate ; sentiment , simțire ( 2 ) . - Simți + suf . -

 

SIMȚIRE

SIMȚÍRE , simțiri , s . f . 1. Faptul de a simți ; sensibilitate ( 1 ) . 2. Trăire afectivă , afect , sentiment . 3. Stare normală a organismului în care omul este pe deplin conștient de ceea ce se petrece în jurul lui , fiind stăpân pe simțurile și pe facultățile lui intelectuale . 4. ( Înv . și pop . ; și în sintagma simțire de sine ) Bun - simț , bună -

 

SIMȚIT

SIMȚÍT , - Ă , simțiți , - te , adj . 1. Pornit dintr - o stare afectivă puternică , dintr - un sentiment profund ; plin de simțire , plin de sensibilitate ; p . ext . emoționant . 2. ( Despre persoane ) Plin de bun - simț , cu bun -

 

SIMȚITOR

SIMȚITÓR , - OÁRE , simțitori , - oare , adj . 1. Care este capabil să simtă ( 5 ) , care se înduioșează , se impresionează ușor , înzestrat cu simțire ( 2 ) , plin de sensibilitate ( 1 ) ; sensibil , impresionabil , emotiv . 2. ( Adesea adverbial ) Apreciabil , considerabil , important . A făcut o economie simțitoare . - Simți + suf . -

 

SIMȚUAL

SIMȚUÁL , - Ă , simțuali , - e , adj . ( Înv . ) Care ține de simțuri ; care se referă la simțuri ; senzual . [ Pr . : - țu -

 

SIMȚIMÂNTALISM

SIMȚIMÂNTALÍSM , simțimântalisme , s . n . ( Înv . )

 

SIMȚIVARĂ

SIMȚIVÁRĂ , simțiveri , s . f . ( Reg . ) Specie de pițigoi ( Parus major ) . - Simți +

 

RADIOSIMPOZION

... RADIOSIMPOZIÓN , radiosimpozioane , s . n . Simpozion ( 2 ) prezentat la radio ^2 . [ Pr . : - di - o - sim