Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SFECLĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru SFECLĂ.

PANGEA

... PANGEÁ , pangele , s . f . ( Bot . ; reg . ) Numele a două legume din familia chenopodiaceelor : a ) sfeclă ( Beta vulgaris ) ; b ) sfeclă

 

SFECLIU

... SFECLÍU , - ÍE , sfeclii , adj . ( Pop . ) Care este de culoarea rădăcinii de sfeclă . - Sfeclă

 

BORȘ

... BORȘ , borșuri , s . n . Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu , de secară sau de sfeclă

 

BUHĂ

BÚHĂ , buhe , s . f . 1. ( Ornit . ) Bufniță . 2. ( Entom . ; în compusele ) Buha - semănăturilor = fluture mic de noapte , de culoare cenușie , care dăunează semănăturilor ( Agrotis segetum ) ; buha - verzei = fluture nocturn de culoare cenușie , ale cărui larve distrug varza , conopida , sfecla etc . ( Mamestra brassicae ) . - Formație

 

MELASĂ

... MELÁSĂ , melase , s . f . Reziduu siropos de culoare brună , provenit de la extragerea zahărului din sfeclă

 

PIVOT

PIVÓT , pivoturi , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , pivoți , ( 4 ) s . m . 1. S . n . ( Tehn . ) Fus de formă cilindrică , tronconică , conică etc . , care se rotește ori alunecă într - un lagăr la care sarcina acționează în direcția axului . 2. S . n . Rădăcină principală , verticală , îngroșată a unor plante ca morcovul , sfecla etc . 3. S . n . Fig . Element , punct de sprijin esențial care asigură desfășurarea unei activități sau a unui proces . 4. S . m . Spec . ( Mil . ) Militarul în raport cu care se execută mișcarea unei

 

RĂȚIȘOARĂ

RĂȚIȘOÁRĂ , rățișoare , s . f . 1. ( Zool . ) Rățușcă . 2. ( Entom . ) Gen de insecte coleoptere lungi , brune - cenușii , cu rostrul lățit , asemănător cu ciocul de rață , care atacă porumbul , sfecla , ovăzul etc . ( Tanymecus ) . 3. ( Bot . ; la pl . ) Plantă erbacee perenă , cu rizom și frunze lungi , cu tulpina scurtă , cu flori mari , albe , galbene sau violacee ( Iris pumila ) . - Rață + suf . -

 

TESCOVINĂ

TESCOVÍNĂ , tescovine , ( rar ) s . f . Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor , mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahar ;

 

ZAHĂR

ZÁHĂR s . n . 1. Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată , ușor solubilă în apă , cu gust dulce și plăcut , obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază . 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge ; ( și în sintagma boală de zahăr ) boală cauzată de acest exces ; diabet zaharat . [ Var . : ( reg . ) zahár s .