Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCENĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 69 pentru SCENĂ.

ARLECHIN

ARLECHÍN , arlechini , ( 1 ) s . m . , arlechine , ( 2 , 3 ) s . n . 1. S . m . Personaj comic din vechile farse ( populare ) italiene . 2. S . n . Culisă așezată în spatele fiecăruia dintre pereții laterali ai unui scene , pentru a permite micșorarea lățimii acesteia ; fiecare dintre extremitățile laterale , din față , ale unei scene . 3. S . n . Fiecare dintre reflectoarele din fața

 

MELODRAMĂ

... tragedia antică greacă , între un corifeu și un personaj . 2. Dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieșirea personajelor din scenă . 3. Operă dramatică în care acțiunea complicată , neverosimilă , cu scene pline de groază , alternează cu scene comice , convenționale , de un patetism violent , rezervându - se un ...

 

APARTEU

... APARTÉU , aparteuri , s . n . Scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă , ca pentru sine , în așa fel încât să fie auzit numai de spectatori , nu și de partenerii aflați pe scenă

 

AVANSCENĂ

... AVANSCÉNĂ , avanscene , s . f . 1. Partea de dinainte a scenei , cuprinsă între cortină și rampă . 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă

 

GIRAFĂ

... Giraffa ) ; animal care face parte din acest gen . 2. Suport care permite deplasarea unui microfon ( în scenele în care actorii , cântăreții etc . se mișcă în scenă

 

MONOLOG

... MONOLÓG , monoloage , s . n . 1. Scenă dintr - o lucrare dramatică în care un personaj , fiind singur pe scenă , își exprimă cu glas tare gândurile . 2. Vorbire neîntreruptă a cuiva , fără a da altuia timp pentru replică ; vorbire cu sine ...

 

MONTAJ

MONTÁJ , montaje , s . n . 1. Montare ^1 ; ( concr . ) ansamblu , sistem rezultat în urma unei montări . 2. Reunire a unor imagini ( picturale , grafice , fotografice ) independente sau a unora care fac parte dintr - o compoziție pentru a obține un ansamblu ; ( concr . ) ansamblu realizat astfel . 3. Fază finală în tehnica de lucru a unui film , care cuprinde selectarea scenelor , stabilirea ordinii și lungimii definitive a secvențelor , mixajul cu acompaniamentul sonor etc . în conformitate cu succesiunea indicată de scenariu și cu viziunea artistică a regizorului . 4. Combinarea într - o ordine succesivă logică și într - un tot unitar , a scenelor și a episoadelor caracteristice dintr - o operă literară , dintr - o compoziție muzicală etc . , în vederea unei transmisiuni radiofonice , de televiziune sau pentru un spectacol . Montaj

 

RAMPĂ

... lungul unei scări sau ( rar ) unui pod . 3. Partea din față a unei scene de teatru unde sunt instalate luminile ; rivaltă ; p . gener . scenă . 4. Porțiune înclinată față de orizontală a unui drum sau a unei căi ferate , parcursă în sensul urcării . 5. Lucrare minieră ...

 

SCENIC

... SCÉNIC , - Ă , scenici , - ce , adj . 1. Care aparține scenei ( 1 ) , privitor la scenă

 

SCENOTEHNIC

... SCENOTÉHNIC , - Ă , scenotehnici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Tehnica folosirii trucajelor mecanice și a aparaturii de scenă în teatru . 2. Adj . Referitor la scenotehnică , de scenotehnică ( 1 ) . - Scenă

 

SUFITĂ

SUFITĂ ^2 s . f . v . sofită . SUFÍTĂ^1 , sufite , s . f . Parte superioară a scenei , amenajată special pentru manevrarea dispozitivelor de iluminare , aerisire etc . ; p . ext . element scenografic care acoperă sau decorează partea superioară a

 

   Următoarele >>>