Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂTĂCI
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru RĂTĂCI.
... RĂTĂCÍRE , rătăciri , s . f . Faptul de a ( se ) rătăci . V. rătăci
... RĂTĂCITÓR , - OÁRE , rătăcitori , - oare , adj . Care rătăcește ; care umblă din loc în loc fără odihnă . - Rătăci
BERNARDÍN^2 , - Ă , bernardini , - e , s . m . și f . Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele sfântului Bernard . BERNARDÍN^1 , bernardini , s . m . Câine mare , cu părul lung , de culoare albă cu pete roșcate , originar din Elveția , dresat pentru găsirea persoanelor rătăcite în munți ; saint -
... HORHĂÍ , hórhăi , vb . IV . Intranz . ( Reg . ) A umbla în neștire , a rătăci
... NEMERNICÍ , nemernicesc , vb . IV . 1. Intranz . ( Înv . și reg . ) A pribegi , a rătăci
NOMÁD , - Ă , nomazi , - de , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană , grup social ) care nu are așezare statornică într - un loc , care se mută dintr - un loc în altul , care rătăcește . 2. Adj . Caracteristic nomadismului . Viață
ORBECĂÍ , orbecăiesc , vb . IV . Intranz . A umbla ( încoace și în colo ) pipăind și rătăcind ( ca orbul ^2 ) prin întuneric ; a dibui , a bâjbâi , a orbeca . [ Prez . ind . și : orbécăi . - Var . : orbăcăí vb . IV. ] - Orbeca + suf . -
PEREGRÍN , peregrini , s . m . Persoană care călătorește mult ( rătăcind din loc în loc ) ;
PIÉRDE , pierd , vb . III . I. 1. Tranz . A nu mai ști unde se află , unde a pus , unde a rătăcit ( un bun material ) . 2. Tranz . A nu mai cunoaște sau a nu mai găsi drumul , locul etc . căutat ; a greși direcția . 3. Refl . Fig . A se lăsa absorbit de ceva , a se cufunda în . . . 4. Refl . Fig . A fi cuprins , copleșit de un sentiment , de o emoție ; a nu mai ști ce să facă . II. Tranz . 1. A fi deposedat de . . . , a rămâne fără . . . , a nu mai avea ; spec . a irosi , a risipi . 2. ( Pop . ; despre femei ) A avorta . 3. A fi lipsit ( pentru totdeauna ) de o ființă dragă ; a rupe relațiile ( de prietenie ) cu cineva , a fi părăsit . 4. A fi învins într - un război , într - o întrecere ; a nu câștiga un proces etc . 5. A sosi prea târziu , a nu ajunge sau a nu face ceva la timp . ...
PIERDÚT , - Ă , pierduți , - te adj . 1. ( Despre obiecte , bunuri ) Care nu se mai află în posesiunea proprietarului , care nu mai este la locul lui obișnuit , despre care nu se știe unde se află . 2. ( Despre oameni ) Care a plecat din locul unde era și căruia nu i se mai știe de urmă ; rătăcit . 3. Care abia se vede dintre alte obiecte , care nu apare clar din cauza depărtării ; șters , estompat . 4. Absorbit de o activitate , de o problemă ; copleșit de gânduri sau de sentimente , stăpânit de o emoție puternică ; p . ext . desperat . 5. ( Despre oameni ) Aflat într - o situație foarte grea , în primejdie de moarte , expus distrugerii ( fizice sau morale ) . 6. ( Despre un interval de timp ) Care a trecut pentru cineva în zadar , care a fost petrecut fără folos sau cu prea puțin
... a risipi , a irosi . 4. Tranz . ( Pop . ) A nu mai recunoaște , a nu mai găsi ; a rătăci