Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROSTIRE

 Rezultatele 11 - 17 din aproximativ 17 pentru ROSTIRE.

PROVINCIALISM

... PROVINCIALÍSM , provincialisme , s . n . 1. Cuvânt , expresie , locuțiune specifică unei provincii , care nu aparține limbii literare ; p . ext . rostire

 

SALAMALEC

SALAMALÉC , salamalecuri , s . n . Formulă de salut la popoarele de religie mahomedană ; închinăciune adâncă , temenea ( care însoțește rostirea acestei

 

SFINȚI

... A trece pe cineva în rândul sfinților ; a sanctifica . 2. Tranz . ( Bis . ) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni ; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru . 3. Tranz . A târnosi ( o biserică ) . 4. Tranz . ( Pop ...

 

STRIGĂT

STRÍGĂT , strigăte , s . n . 1. Cuvânt , șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată ; țipăt , strigare . 2. Anunțare , semnalizare ( cu voce puternică ) ; comandă . 3. Sunet , șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre . 4. Zgomot , larmă de voci ; vociferare . 5. Chemare cu voce tare ( cu rostirea numelui celui chemat ) . 6. Strigătură . - Striga + suf . -

 

STRIGAT

... STRIGÁT s . n . 1. Faptul de a striga . 2. Rostire

 

SUGRUMAT

... Ă , sugrumați , - te , adj . 1. Strâns de gât , gâtuit ; ucis prin sufocare . 2. Fig . Copleșit , chinuit , frământat de o stare sufletească . 3. Fig . ( Despre voce , rostire

 

VORNICEL

VORNICÉL , vornicei , s . m . 1. Slujbaș subaltern al vornicului ( 1 ) , însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate . 2. ( Înv . ) Vornic ( 2 ) . 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești , cu conducerea alaiului nunții , cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă ; vornic ( 3 ) . - Vornic + suf . -

 

<<< Anterioarele