Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REȚINE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 52 pentru REȚINE.

REȚINERE

... REȚÍNERE , rețineri , s . f . Acțiunea de a ( se ) reține și rezultatul ei ; oprire , rezervare . V. reține

 

REȚINUT

... REȚINÚT , - Ă , reținuți , - te , adj . ( Despre oameni ) Stăpânit , rezervat , potolit , cumpătat , sobru , moderat . - V. reține

 

REZERVAT

REZERVÁT , - Ă , rezervați , - te , adj . 1. Pus la o parte , reținut , oprit , păstrat pentru cineva . 2. ( Despre oameni ; p . ext . despre sentimente , atitudini ) Care se ține în rezervă ; sobru , circumspect , stăpânit , reținut , distant ;

 

ÎNCAZARMA

... ÎNCAZARMÁ , încazarmez , vb . I . Tranz . A instala ostașii în cazarmă ; a reține

 

ÎNREGISTRA

... ÎNREGISTRÁ , înregistrez , vb . I . Tranz . 1. A înscrie într - un registru . 2. A reține prin scris un fapt , un eveniment ; a imprima ( cu mijloace tehnice ) sunetele , fenomenele luminoase etc . 3. A înscrie în activul său ...

 

ÎNVĂȚAT

ÎNVĂȚÁT^2 , - Ă , învățați , - te , adj . Care știe multă carte ; instruit , cult ^2 , erudit , doct ; p . ext . priceput . 2. ( Despre texte , cunoștințe , deprinderi ) Care este studiat și reținut în memorie . 3. Deprins , obișnuit cu ceva . 4. ( Despre animale ) Care este dresat , domesticit , îmblânzit . - V. învăța . ÎNVĂȚÁT^1 s . n . Învățare . - V.

 

ABȚINE

... ABȚÍNE , abțín , vb . III . Refl . A se stăpâni , a se reține

 

ABSTRACTIZARE

ABSTRACTIZÁRE , abstractizări , s . f . Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării ; abstracție V.

 

ANIONIT

... ANIONÍT , anioniți , s . m . Substanță schimbătoare de ioni , de obicei rășină naturală sau sintetică , care reține

 

ANTOLOGABIL

ANTOLOGÁBIL , - Ă , antologabili , - e , adj . Care merită să fie închis într - o antologie ; p . ext . care este demn de reținut . - Antologa + suf . -

 

BODOGĂNEALĂ

BODOGĂNEÁLĂ , bodogăneli , s . f . Vorbire înceată , neclară , care redă de obicei un protest reținut sau o nemulțumire stăpânită . - Bodogăni + suf . -

 

   Următoarele >>>