Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POPULA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 79 pentru POPULA.

ȘOPÂRLAIȚĂ

ȘOPÂRLÁIȚĂ , șopârlaițe , s . f . 1. ( Pop . ) Anghină difterică . 2. Numele a două plante erbacee ; a ) plantă meliferă cu tulpina dreaptă , cu frunzele ovale sau ascuțite și cu florile albastre , rar roz , folosită în medicina populară ( Veronica orchidea ) ; b ) mică plantă cu flori mari , albe , rar roșietice , și cu fructul o capsulă ( Parnassia palustris ) . [ Pr . : - la - i - ] - Șopârlă + suf . -

 

ȘTIMĂ

ȘTÍMĂ^2 , știme , s . f . Partea care revine fiecăruia dintre interpreții unei bucăți muzicale și care se extrage , separat , din partitura generală . ȘTÍMĂ^1 , știme , s . f . Personaj din mitologia populară , imaginat ca o femeie care protejează apele , pădurile , comorile

 

ALLEMANDĂ

ALLEMÁNDĂ , allemande , s . f . Vechi dans de origine populară germană , la început cu caracter vesel , vioi , ulterior , moderat , grav , în doi timpi ; melodie după care se execută acest

 

ARMINDEN

ARMÍNDEN , armindeni , s . m . Nume popular al zilei de 1 mai ( considerată ca început al primăverii ) ; sărbătoare populară de primăvară ( ținută la 1

 

BASM

BASM , basme , s . n . 1. Narațiune ( populară ) cu elemente fantastice supranaturale , care simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii omului . 2. Născocire , minciună ,

 

BELGI

BELGI s . m . pl . Uniune de triburi celtice populând , în antichitate , teritoriul dintre Sena și Rin , care au fost supuse de romani în sec . I a .

 

BENGALEZ

BENGALÉZ , - Ă , bengalezi , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La pl . ) Popor indo - european care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei ; ( și la sg . ) persoană care face parte din acest popor . 2. Adj . Care aparține bengalezilor ( 1 ) , privitor la bengalezi . - Bengal ( n . pr . ) + suf . -

 

BOLD

BOLD , bolduri , s . n . ( Reg . ) 1. Ac cu măciulie , ac cu gămălie . 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele . 3. ( Înv . ) Imbold . 4. ( Reg . ) Element de construcție în arhitectura populară , în formă de stâlp sculptat , cu vârf

 

CĂPCĂUN

CĂPCĂÚN , căpcăuni , s . m . Ființă fabuloasă din mitologia populară românească , închipuită cu trup de om și cu cap de câine , uneori cu două capete și cu două guri , despre care se spune că mânca

 

CALAICAN

CALAICÁN s . n . Denumire populară dată sulfatului de fier , de culoare verde când este cristalizat , solubil în apă , întrebuințat ca dezinfectant , colorant , în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor din agricultură . [ Var . : calacán , călacán s .

 

COMANȘI

COMÁNȘI s . m . pl . Amerindieni din America de Nord , care populau sudul Podișului

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>