Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PL%C4%82CERE
Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru PL%C4%82CERE.
COMPLĂCÉRE s . f . ( Înv . ) Amabilitate , complezență . - V.
NEPLĂCÉRE , neplăceri , ( 2 ) s . f . 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut ; lipsă de plăcere , p . ext . de simpatie pentru ceva sau pentru cineva ; silă , dezgust . 2. Necaz , supărare , nemulțumire îndurate de cineva . - Ne - +
PLĂCÉRE , plăceri , s . f . 1. Acțiunea de a plăcea și rezultatul ei ; stare afectivă , fundamentală , determinată de satisfacerea unor tendințe , a unor cerințe vitale ; sentiment sau senzație de mulțumire , de bucurie , provocate de ceva care satisface gustul sau dorința noastră . 2. Distracție , petrecere ; desfătare , agrement . 3. Dorință , voie , chef ,
TĂCÉRE , tăceri , s . f . Faptul de a tăcea ; p . ext . liniște , calm , acalmie . V.
ZĂCÉRE , zăceri , s . f . Faptul de a zăcea ; zăcut ^1 . V.