Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORGANIZARE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 114 pentru ORGANIZARE.

ORGANIZATORIC

... ORGANIZATÓRIC , - Ă , organizatorici , - ce , adj . Care ține de organizare , privitor la organizare

 

PÂRGAR

... a țărilor românești ) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg ( compus din 6 până la 12 persoane ) . 2. ( Reg . ; în vechea organizare

 

SINDICALISM

... SINDICALÍSM s . n . 1. Doctrină anticapitalistă de la sfârșitul sec . XIX și începutul sec . XX , care considera sindicatele cea mai puternică formă de organizare a muncitorilor și unica organizație necesară în lupta pentru construirea unei societăți noi ; anarhosindicalism . 2. Sistem de organizare

 

ȘUGUBINAR

... ȘUGUBINÁR , șugubinari , s . m . ( În vechea organizare administrativă a țărilor române ) Persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere , tâlhărie sau adulter și încasa de la vinovați amenzile la care ...

 

AȘEZARE

... f . 1. Acțiunea de a ( se ) așeza și rezultatul ei . 2. Loc unde se află ( stabilit ) cineva sau ceva . 3. ( Rar ) Mod de organizare

 

ADMINISTRAȚIE

ADMINISTRÁȚIE , administrații , s . f . 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat ; secție a unei instituții însărcinată cu administrarea acelei instituții . 2. Parte a armatei care se ocupă cu organizarea , întreținerea , completarea și mobilizarea forțelor armate , precum și cu probleme privitoare la ordinea interioară a

 

ARHIVISTICĂ

ARHIVÍSTICĂ s . f . Știință care are ca obiect studiul și organizarea documentelor cu valoare

 

ATONALISM

ATONALÍSM s . n . Mod de a crea o compoziție muzicală prin negarea legilor organizării armonice a sunetelor . - Atonal [ itate ] + suf . -

 

BIBLIOTECONOMIE

BIBLIOTECONOMÍE s . f . Ramură a bibliologiei care se ocupă cu formarea , administrarea și organizarea bibliotecilor . [ Pr . : - bli -

 

BIPARTID

... BIPARTÍD , bipartide , adj . Sistem bipartid ( În sintagma ) = sistem de organizare

 

BULUC

... BULÚC , bulucuri , s . n . 1. Număr mare de oameni strânși la un loc ; droaie , gloată . 2. ( În vechea organizare a armatei din țările românești ) Unitate militară tactică formată din mercenari , care corespundea aproximativ efectivului unei companii ; bulucbășie ; p . ext . ceată de oameni ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>