Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OFICIA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 26 pentru OFICIA.

INTERDICT

INTERDÍCT , interdicte , s . n . Pedeapsă dată în evul mediu de autoritatea bisericii catolice , prin care se interzicea temporar unui preot , unei biserici , unei regiuni sau unei țări să oficieze cultul divin sau să participe la

 

LITURGHIE

LITURGHÍE , liturghii , s . f . Principala slujbă bisericească creștină ( oficiată în zilele de

 

MĂNĂSTIRE

MĂNĂSTÍRE , mănăstiri , s . f . Instituție religioasă cuprinzând o biserică și mai multe chilii unde trăiesc , potrivit unor reguli de viață austere , călugări sau călugărițe ; p . restr . biserică a unei astfel de instituții religioase ; locaș unde serviciul divin este oficiat de

 

OFICIANT

OFICIÁNT , - Ă , oficianți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care oficiază ( slujba bisericească ) . 2. S . m . și f . ( Grad de ) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat . [ Pr . : - ci -

 

PATRAFIR

PATRAFÍR , patrafire , s . n . Obiect din odăjdiile bisericești , în formă de fâșie lungă de stofă , de mătase etc . , pe care sunt brodate motive religioase , purtat de preoți peste stihar , când oficiază . [ Var . : epitrahíl ( înv . ) patrahíl , patrahír s .

 

PREOT

... PRÉOT , preoți , s . m . Slujitor al unui cult religios , învestit cu dreptul de a oficia

 

PRIVEGHERE

PRIVEGHÉRE , privegheri , s . f . ( Pop . ) Acțiunea de a priveghea . 1. Străjuire , pază , veghe . 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara , în ajunul unei sărbători , într - o mănăstire sau într - o biserică . [ Var . : ( reg . ) privighére s . f . ] - V.

 

PROHODI

... PROHODÍ , prohodesc , vb . IV . Tranz . A oficia

 

PROHODIT

PROHODÍT^2 , - Ă , prohodiți , - te , adj . Căruia i s - a oficiat prohodul ; îngropat . - V. prohodi . PROHODÍT^1 , prohodituri , s . n . Prohodire , prohod . - V.

 

SACRIFICATOR

... SACRIFICATÓR , sacrificatori , s . m . ( În antichitate ) Preot care oficia

 

SFEȘTANIE

SFEȘTÁNIE , sfeștanii , s . f . Slujbă religioasă oficiată de preot la începerea unei activități , la darea în folosință a unei construcții etc . sau la diferite cerințe ale credincioșilor , constând în rugăciuni și în stropirea cu apă sfințită . [ Var . : ( reg . ) feștánie s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>