Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MATEMATIC��
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 68 pentru MATEMATIC��.
ANALÍST^2 , - Ă , analiști , - ste , s . m . și f . 1. Specialist în analiza matematică sau psihologică . 2. Specialist în informatică . 3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea , în analiza și în descrierea sufletului omenesc . ANALÍST^1 , analiști , s . m . Autor de
ANULÁ , anulez , vb . I . Tranz . 1. A declara nul , a desființa , a suprima sau a abroga un act , o dispoziție etc . ; p . gener . a desființa , a suprima , a declara nul ; a șterge , a bara . 2. A egala cu zero o expresie
ARITMÉTIC , - Ă , aritmetici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Parte a matematicii care se ocupă cu proprietățile elementare ale numerelor raționale 2. Adj . Care aparține aritmeticii ( 1 ) , privitor la
ASOCIATÍV , - Ă , asociativi , - e , adj . 1. Care aparține unei asociații ( 4 ) , privitor la o asociație ; ( despre memorie ) care evocă imagini prin asociație ( 4 ) . 2. ( Despre unele operații matematice ) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat . [ Pr . : - ci -
ASOCIATIVITÁTE s . f . Proprietatea unei operații matematice de a fi asociativă ( 2 ) . [ Pr . : - ci -
BIOMATEMÁTIC , - Ă , biomatematici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Domeniu interdisciplinar fundamentat pe transferul de principii teoretice și metodologice între biologie și matematică . 2. Adj . De biomatematică ( 1 ) . [ Pr . : bi -
CÂMP , câmpuri , s . n . și ( 1 , astăzi mai ales în expr . ) câmpi , s . m . 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren ; șes , câmpie ; spec . întindere de pământ cultivată , semănată ; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune . 2. Loc . Spațiu , porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate . Câmp de luptă . 3. ( Fiz . ) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată ; mărime care caracterizează o asemenea regiune . Câmp sonor . 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule . Câmp electromagnetic . 5. ( În sintagma ) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală . 6. Fondul unui tablou , al unei gravuri , al unei podoabe etc . 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi ( matematice , fizice etc . )
... CIBERNÉTIC , - Ă , cibernetici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor , comenzilor și controlului în sistemele tehnice și în organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale . 2. Adj . Care aparține ciberneticii ...
COEFICIÉNT , coeficienți , s . m . 1. Element constant într - o expresie matematică , care multiplică o mărime variabilă . 2. Mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanțe și care este constantă pentru acel corp sau pentru aceea substanță în condiții determinate . 3. Mărime relativă care exprimă raportul dintre doi indicatori , arătând câte unități din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca bază de raportare . [ Pr . : - ci -
COMUTATIVITÁTE s . f . Proprietate a unei relații sau a unei operații matematice de a fi independentă de ordinea elementelor pe care le conține . - Comutativ + suf . -
DERIVÁȚIE , derivații , s . f . 1. Ramificație secundară , temporară sau permanentă , a unui curs de apă , a unei canalizări , a unui circuit electric , a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicație . 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere , cauzată de rotația în jurul axei sale . 3. Derivare ( 1 ) . 4. Operație în cadrul analizei matematice , folosită pentru a găsi derivata unei funcții . [ Var . : ( înv . ) derivațiúne s .