Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MAR��

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 84 pentru MAR��.

MARȘ

MARȘ , marșuri , ( 1 , 2 , 3 ) ( 4 , 5 ) interj . 1. S . n . Mers , deplasare a unei unități militare sau a unui grup organizat ( într - o anumită formație ) . 2. S . n . Compoziție muzicală puternic ritmată , care adesea reglează cadența pasului unei formații , a unui cortegiu etc . 3. S . n . Compoziție literară în versuri , scrisă spre a fi cântată pe o arie de marș ( 2 ) . 4. Interj . Cuvânt cu care se comandă pornirea unei unități militare sau a unui grup organizat . 5. Interj . Cuvânt cu care se gonește un câine sau , p . gener . , un

 

MARȘA

MARȘÁ , marșez , vb . I . Intranz . ( Franțuzism ) A cădea de acord , a consimți ; a se lăsa antrenat într - o

 

MARȘARE

MARȘÁRE , marșări , s . f . ( Franțuzism ) Acțiunea de a marșa . - V.

 

MARȘARIER

MARȘARIÉR , marșariere , s . n . Mers înapoi al unui automobil ; ( concr . ) dispozitiv al mecanismului de transmisie , care permite mersul înapoi al unui autovehicul . [ Pr . : - ri -

 

MARȘRUT

MARȘRÚT , marșrute , s . n . 1. Itinerar . 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung , care nu lasă și nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar . 3. ( Tehn . ) Metodă de lucru la mai multe mașini . [ Var . : marșrútă s .

 

MARȘRUTIZA

MARȘRUTIZÁ , marșrutizez , vb . I . Tranz . A folosi metoda marșrutului în căile ferate sau în

 

MARȘRUTIZARE

MARȘRUTIZÁRE , marșrutizări , s . f . Acțiunea de a marșrutiza și rezultatul

 

MARȚ

MARȚ ^2 , ( 2 ) marțuri , s . n . ( Pop . ) 1. Martie . 2. Mărțișor . MARȚ ^1 s . n . invar . ( În expr . ) A face ( pe cineva ) sau a fi ( ori a rămâne ) marț = a ) a bate ( pe cineva ) sau a fi bătut categoric la jocul de table , de cărți sau la altă întrecere ; b ) a întrece sau a fi întrecut , a depăși sau a fi depășit categoric ; c ) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic . [ Var . : ( pop ) marți s .

 

MARȚAFOI

MARȚAFÓI , marțafoi , s . m . Om de nimic , om fără căpătâi , vagabond , golan , netrebnic ; secătură . - Et .

 

MARȚI

MARȚI ^2 s . n . v . marț ^1 . MARȚI ^1 , ( 1 ) marți , s . f . , ( 2 ) adv . 1. S . f . Ziua a doua a săptămânii , care urmează după luni . 2. Adv . În cursul zilei de marți ^1 ( 1 ) ; în ziua de marți ^

 

MARȚIAL

MARȚIÁL , - Ă , marțiali , - e , adj . 1. ( Livr . ) , Solemn și grav ; impunător . 2. Ostășesc , militar ; de

 

   Următoarele >>>