Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ISTEȚIME

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru ISTEȚIME.

ISTEȚIE

... ISTEȚÍE , isteții , s . f . Istețime

 

ISTECIUNE

... ISTECIÚNE , isteciuni , s . f . ( Înv . ) Istețime

 

NĂTĂFLEȚ

... NĂTĂFLÉȚ , - EÁȚĂ , nătăfleți , - țe , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care este lipsită de istețime , care nu știe să se descurce , pe care o înșeală cu ușurință toți ; p . ext . ( om ) prost , tont , nătâng . [ Var . : nătăfléte adj . , s . m . ] - Probabil ...

 

PERSPICACE

... este capabil să surprindă și să înțeleagă ceea ce scapă majorității ; ascuțit ( la minte ) , ager ; ( despre mintea sau manifestările oamenilor ) care dovedește agerime , pătrundere , subtilitate , istețime

 

PERSPICACITATE

... PERSPICACITÁTE s . f . Calitatea de a fi perspicace ; agerime , ascuțime ( de minte ) , istețime

 

POLITICHIE

... POLITICHÍE s . f . ( Înv . ) Abilitate , istețime

 

VIOICIUNE

... sprinteneală , zburdălnicie , agerime în mișcări ; însuflețire , animație . 2. Capacitatea de a înțelege cu ușurință ceva , de a reacționa spontan la ceva ; istețime