Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru H����I

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru H����I.

HÂC

... HÂC interj . Sunet pe care - l scoate cineva când sughite sau când i

 

HĂBUC

... HĂBÚC , hăbuci , s . m . A ( se ) rupe , a ( se ) face hăbuc ( i ) ( Reg . ; în expr . ) = a ( se ) rupe în bucăți , a ( se ) distruge ; a ( se ) încurca , a ( se ) încâlci ...

 

HÂȚÂNA

... HÂȚÂNÁ , h ? țân , vb . I

 

HĂRȚUI

... a sâcâi , a pisa . 2. Tranz . A desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a - i provoca panică și de a nu - i permite deplasarea , pregătirea unor acțiuni de luptă , aprovizionarea etc . 3. Refl . recipr . A purta discuții repetate și contradictorii cu cineva , a se ...

 

HÂRÂITOR

... glas , vorbire , sunet ) Care hârâie ; hârâit ^2 . 2. S . f . Jucărie cu care se produce ( prin rotirea unui dispozitiv ) un zgomot specific , dogit . [ Pr . : - râ - i

 

HĂMURĂRIE

... HĂMURĂRÍE , hămurării , s . f . ( Rar ) 1. Locul unde se fac sau unde se vând hamuri . 2. Meseria celui care face hamuri . - Hamur [ i

 

HÂRÂITURĂ

... HÂRÂITÚRĂ , hârâituri , s . f . 1. Hârâială ; vorbire răgușită , însoțită de o respirație greoaie , de om bolnav . 2. Mârâit de câine . [ Pr . : - râ - i

 

HÂRȘÂITURĂ

... HÂRȘÂITÚRĂ , hârșâituri , s . f . 1. Tăietură însoțită de un zgomot caracteristic . 2. Hârșâit . [ Pr . : - șâ - i

 

HĂMĂITURĂ

... HĂMĂITÚRĂ , hămăituri , s . f . Lătrat , hămăială , hămăit . [ Pr . : - mă - i