Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIZIC��
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 403 pentru FIZIC��.
FÍZIC , - Ă , fizici , - ce , adj . , subst . 1. Adj . Care se referă la corpul ființelor vii , în special la activitatea mușchilor , care aparține corpului ființelor vii , în special activității musculare . 2. S . n . Aspectul exterior al unei persoane ; constituție naturală a unei persoane . 3. Adj . Care aparține materiei , privitor la materie ; material ; concret . 4. S . f . Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei , formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice , precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare . 5. Adj . Care aparține fizicii ( 4 ) , privitor la
... FIZICÉȘTE adv . Sub raportul fizic ( 1 ) ; în ce privește fizicul ( 2 ) . - Fizic
CULTÚRĂ , culturi , s . f . 1. Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori . 2. Totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare plantelor agricole pentru a se realiza producții mari și constante ; știința , priceperea de a lucra pământul , de a îngriji plantele . 3. Creștere , în laborator , a bacteriilor ; colonie de bacterii obținută pe această cale . 4. ( În sintagma ) Cultură fizică = dezvoltare armonioasă a corpului prin sport și gimnastică , atât pentru întărirea și menținerea sănătății , cât și pentru formarea calităților fizice necesare în muncă , sport etc . , la care se adaugă baza materială , cercetarea științifică , procesul de formare a specialiștilor ; disciplină care se ocupă cu această dezvoltare ; educație
FÓRȚĂ , forțe , s . f . I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort , de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor ; putere fizică , vigoare , tărie . 2. Tărie , putere . 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie , care acționează intens într - un anumit domeniu de activitate . 4. ( De obicei la pl . și urmat de determinarea " armată " ) Totalitatea unităților militare ale unui stat ; armată . 5. ( Ec . ; în sintagma ) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului , totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care există în organismul omului și pe care el le pune în funcțiune atunci când îndeplinește o activitate socială utilă ; p . ext . totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă . II. 1. Energie existentă în natură . 2. ( Fiz . ; înv . ) Energie . III. 1. Putere de constrângere , violență . 2. ( În sintagma ) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori , din cauza unor împrejurări
PERSOÁNĂ , persoane , s . f . 1. Individ al speciei umane , om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice ; ființă omenească , ins . 2. ( În sintagmele ) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile . Persoană juridică ( sau morală ) = organizație care , având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege , este subiect cu drepturi și cu obligații , deosebit de persoanele fizice care intră în componența ei . 3. Categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume ( personal , reflexiv , posesiv , de întărire ) , prin care se indică vorbitorul , interlocutorul și orice obiect , deosebit de vorbitor și de interlocutor ; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai
... formulare matematică concluziilor obținute . 2. Adj . Care aparține psihofizicii ( 1 ) , privitor la psihofizică . 3. Adj . Care aparține psihicului și fizicului , privitor la psihic și la fizic
... oferi ; a atribui . 2. A stabili acordul gramatical . 3. A regla frecvența unui aparat , a unui sistem fizic etc . , astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat , sistem fizic
AEROMETRÍE s . f . Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului ^1 și ale gazelor și măsoară efectele lor mecanice . [ Pr . : a -
CÂMP , câmpuri , s . n . și ( 1 , astăzi mai ales în expr . ) câmpi , s . m . 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren ; șes , câmpie ; spec . întindere de pământ cultivată , semănată ; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune . 2. Loc . Spațiu , porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate . Câmp de luptă . 3. ( Fiz . ) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată ; mărime care caracterizează o asemenea regiune . Câmp sonor . 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule . Câmp electromagnetic . 5. ( În sintagma ) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală . 6. Fondul unui tablou , al unei gravuri , al unei podoabe etc . 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi ( matematice , fizice etc . )
CINÉTIC , - Ă , cinetici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care ține de mișcare , privitor la mișcare . 2. S . f . Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei . 3. S . f . ( În sintagma ) Cinetică chimică = ramură a chimiei fizice care studiază evoluția reacțiilor chimice și influența factorilor fizico - chimici asupra desfășurării acestor
... unei obligații . 5. Situație socială a cuiva . 6. ( Sport ; în sintagma ) Condiție fizică = situație a unui sportiv din punct de vedere fizic