Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXCEPȚIONAL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 37 pentru EXCEPȚIONAL.

EXTRAORDINAR

... EXTRAORDINÁR , - Ă , extraordinari , - e , adj . 1. ( Adesea adverbial ) , Care este cu totul deosebit , care iese din comun ; neobișnuit , nemaipomenit , formidabil , excepțional ; ( despre oameni ) dotat cu calități deosebite , excepționale ; ( despre lucruri etc . ) foarte bun . 2. ( Despre legi , măsuri , funcții etc . ) Care depășește cadrul unei reguli , unei măsuri ...

 

UNIC

... adj . 1. Care este unul singur , numai unul în genul , de felul său . 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic ( datorită însușirilor sale excepționale ) ; excepțional

 

ÎNGER

ÎNGER , îngeri , s . m . Ființă spirituală , cu aripi , înzestrată cu calități excepționale ( de bunătate , de frumusețe ) , mediator între credincioși și

 

ADENOIDITĂ

... ADENOIDÍTĂ , adenoidite , s . f . Afecțiune frecventă mai ales la copii ( putând apărea excepțional

 

BRIA

BRIÁ , briez , vb . I . Intranz . ( Franțuzism ) A se face remarcat prin calități excepționale ( mai ales inteligență ) ; a străluci , a se deosebi . [ Pr . : bri -

 

BRIO

... BRÍO s . n . Cu brio ( În loc . adv . ) = a ) cu multă însuflețire , vioi ; b ) în mod remarcabil , strălucit , excepțional

 

CAPODOPERĂ

CAPODÓPERĂ , capodopere , s . f . Operă artistică de o valoare

 

DECORAȚIE

DECORÁȚIE , decorații , s . f . 1. Distincție ( ordin , medalie ) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într - un anumit domeniu de activitate , pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepționale aduse statului . 2. ( Rar ) Acțiunea , arta de a decora , de a orna ; ( concr . ) totalitatea obiectelor care servesc la împodobire , la ornamentație . [ Var . : ( înv . ) decorațiúne s .

 

DEROGA

... DEROGÁ , deróg , vb . I . Intranz . A se abate ( în mod excepțional

 

DEROGARE

DEROGÁRE , derogări , s . f . Acțiunea de a deroga și rezultatul ei ; abatere ( excepțională ) de la o lege , de la un regulament etc . - V.

 

DIVIN

DIVÍN , - Ă , divini , - e adj . 1. Considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei , în felul lui Dumnezeu sau al zeilor ; dumnezeiesc , ceresc . 2. Fig . Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale ; minunat . Voce

 

   Următoarele >>>