Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISPENSĂ

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru DISPENSĂ.

DISPENSA

DISPENSÁ , dispenséz , vb . I . 1. Refl . A se lipsi de cineva sau de ceva ; a renunța la . . . 2. Tranz . A scuti pe cineva de o obligație , de o îndatorire

 

DISPENSABIL

... DISPENSÁBIL , - Ă , dispensabili , - e , adj . De care cineva se poate dispensa ; pentru care se poate acorda o dispensă

 

DISPENSARE

DISPENSÁRE , dispensări , s . f . Acțiunea de a ( se ) dispensa . - V.

 

IERTA

IERTÁ , iert , vb . I . Tranz . 1. A scuti pe cineva de o pedeapsă , a trece cu vederea vina , greșeala cuiva , a nu mai considera vinovat pe cineva . 2. A scuti , a dispensa pe cineva de o obligație . 3. ( Pop . și fam . ) A îngădui , a permite , a da voie

 

LIPSI

LIPSÍ , lipsesc , vb . IV . 1. Intranz . A nu ( mai ) fi , a nu ( mai ) exista , a nu se ( mai ) găsi ( acolo unde în mod normal trebuia să se afle ) . 2. Intranz . ( Despre oameni ) A nu fi de față , a nu se găsi undeva într - un anumit moment ; a absenta . 3. Intranz . A fi nevoie de ceva , a mai trebui ceva , a nu ajunge , a fi neîndestulător . 4. Intranz . ( Mai ales în construcții negative ) A se da în lături ( de la ceva ) , a nu îndeplini o obligație , o datorie ; a se codi , a ezita . 5. Refl . A se dispensa de ceva ; a se priva , a

 

REFERENDAR

REFERENDÁR , referendari , s . m . 1. Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe , la dispensele de vârstă etc . 2. ( Înv . )

 

SCUTI

SCUTÍ , scutesc , vb . IV . Tranz . 1. A dispensa pe cineva de anumite îndatoriri , sarcini , a nu supune la anumite obligații . 2. A feri sau a scăpa pe cineva de ceva neplăcut ; a cruța , a