Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUNOAȘTE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 169 pentru CUNOAȘTE.

CUNOSCUT

... CUNOSCÚT , - Ă , cunoscuți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) 1. Care se cunoaște , care este știut . 2. ( Despre oameni ) Care a legat cunoștință cu cineva , pe care cineva îl cunoaște . V. cunoaște

 

CUNOSCĂTOR

CUNOSCĂTÓR , - OÁRE , cunoscători , - oare , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care posedă cunoștințe speciale , temeinice într - un domeniu ;

 

NECUNOSCUT

NECUNOSCÚT , - Ă , necunoscuți , - te , adj . , subst . 1. Adj . Care nu este cunoscut , despre care nu se știe nimic ; p . ext . tainic , ascuns . 2. S . n . Ceea ce nu este ( încă ) cunoscut , ceea ce depășește cunoștințele omului . 3. S . f . ( Mat . ) Mărime a cărei valoare nu este cunoscută și care trebuie aflată pe baza datelor problemei sau ale exercițiului . - Ne - +

 

RĂSCUNOSCUT

RĂSCUNOSCÚT , - Ă , răscunoscuți , - te , adj . Cunoscut de toată lumea , foarte cunoscut ; arhicunoscut , notoriu . - Răs - +

 

ȘTI

... I. 1. Tranz și intranz . ( Folosit și absol . ) A avea cunoștință ( de . . . ) , a fi informat ( în legătură cu . . . ) , a cunoaște . 2. Tranz . A lua cunoștință de . . . ; a afla , a auzi . 3. Tranz . A cunoaște pe cineva ( din toate punctele de vedere ) . 4. Intranz . A ține seamă de ceva , a lua în considerație ; a avea ...

 

ARHICUNOSCUT

ARHICUNOSCÚT , - Ă , arhicunoscuți , - te , adj . Foarte cunoscut . - Arhi - +

 

AUTOCUNOAȘTE

... AUTOCUNOÁȘTE , autocunósc , vb . III . Refl . A se cunoaște prin autoobservare . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - + cunoaște

 

BINECUNOSCUT

BINECUNOSCÚT , - Ă , binecunoscuți , - te , adj . Care este foarte cunoscut . - Bine + cunoscut . [ idem DEX'

 

CUNOȘTINȚĂ

... 1. Cunoaștere ( 2 ) . 2. ( La pl . ) Totalitatea noțiunilor , ideilor , informațiilor pe care le are cineva într - un domeniu oarecare . 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște . 4. ( Înv . ) Mulțumire , recunoștință . - Cunoaște

 

CUNOAȘTERE

... CUNOÁȘTERE , cunoașteri , s . f . Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei . 1. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător . 2. Faptul de a poseda cunoștințe , informații ...

 

EXPLORAT

... EXPLORÁT , - Ă , explorați , - te , adj . ( Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute ) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște

 

   Următoarele >>>