Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CREDINȚĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 108 pentru CREDINȚĂ.

NECREDINȚĂ

... NECREDÍNȚĂ , necredințe , s . f . 1. Comportare necinstită , înșelăciune , trădare ; lipsă de fidelitate ; infidelitate . 2. Lipsă de credință religioasă ; ateism ; nerespectare a dogmelor bisericești ; credință greșită , erezie . - Ne - + credință

 

ÎNCREDERE

... ÎNCRÉDERE s . f . Acțiunea de a ( se ) încrede și rezultatul ei ; sentiment de siguranță față de cinstea , buna - credință sau sinceritate a cuiva ; credință

 

CREZ

... CREZ , crezuri , s . n . 1. Totalitatea principiilor sau convingerilor cuiva , concepția despre viață a cuiva . 2. Ansamblu de învățături sau dogme fundamentale de credință

 

INFIDELITATE

... INFIDELITÁTE , infidelități , ( 2 ) s . f . 1. Lipsă de fidelitate , de credință

 

OMAGIU

... OMÁGIU , omagii , s . n . 1. ( În evul mediu ) Ceremonie care cuprindea jurământul de credință și de supunere al unui vasal față de suzeranul său . 2. Manifestare ( prin cuvinte , gesturi etc . ) a credinței , respectului , admirației sau recunoștinței față ...

 

PĂGÂNISM

... PĂGÂNÍSM s . n . 1. Credință religioasă a păgânilor ; p . ext . credință religioasă a antichității greco - romane ; epocă anterioară apariției creștinismului ; păgânătate , păgânie . 2. P . anal . Atitudine filozofică , religioasă , artistică asemănătoare cu cea care se ...

 

PROZELIT

... PROZELÍT , - Ă , prozeliți , - te , s . m . și f . Persoană convertită de curând la o credință

 

RELIGIE

... divinității și care îi unește , în aceeași comunitate spirituală și morală , pe toți cei care aderă la acest sistem ; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare ; confesiune , credință

 

TOTEMISM

TOTEMÍSM s . n . Ansamblu de credințe și obiceiuri religioase primitive legate de totem ; credința în

 

ÎNȘELĂTOR

... ÎNȘELĂTÓR , - OÁRE , înșelători , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care induce în eroare , care amăgește , iluzoriu , deluzoriu ; care abuzează de buna - credință

 

ÎNȘELA

... A pune șaua pe cal , a înșeua . II. 1. Tranz . A induce în eroare , a abuza de buna - credință a cuiva ; a amăgi . 2. Refl . A - și forma o părere eronată despre cineva sau ceva ; a greși ...

 

   Următoarele >>>