Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COȘCOV

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru COȘCOV.

ÎMPUȘCA

ÎMPUȘCÁ , împúșc , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) omorî sau a ( se ) răni cu proiectilul tras de o armă de foc . 2. Intranz . A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc ; fig . a produce pocnete ( ca cele ) de pușcă . 3. Intranz . ( pers . 3 ) ( Despre vopsele , tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate ) A se degrada ( la suprafață ) prin umflare , cojire etc . ; a se coșcovi , a se scoroji , a se coji . 4. Tranz . A introduce , cu un aparat special , cuie într - o suprafață betonată . - În +

 

BURDUȘI

BURDUȘÍ , burdușesc , vb . IV . 1. Tranz . A umple ceva ca pe un burduf ( 1 ) ; a îndesa , a ticsi . 2. Refl . ( Despre tencuiala sau varul de pe pereți , despre placajul unei mobile etc . ) A se scoroji , a se coșcovi . 3. Tranz . Fig . ( Fam . ) A bate zdravăn pe

 

COȘCOVEALĂ

COȘCOVEÁLĂ , coșcoveli , s . f . Parte cojită ( dintr - un perete ) ; coșcovitură . - Coșcovi + suf . -

 

COȘCOVIT

COȘCOVÍT , - Ă , coșcoviți , - te , adj . ( Despre pereți , tencuieli , mobilă etc . ) Cojit , scorojit . - V.

 

COȘCOVITURĂ

COȘCOVITÚRĂ , coșcovituri , s . f . ( Rar ) Coșcoveală . - Coșcovi + suf . -

 

COJI

COJÍ , cojesc , vb . IV . 1. Tranz . A curăța de coajă legume , fructe etc . 2. Refl . ( Despre răni cicatrizate , despre pielea arsă de soare ) A se curăța de coji ; a se descuama . 3. Refl . ( Despre pereți și despre tencuiala sau varul de pe ei ) A se degrada ( la suprafață ) prin umflare , crăpare etc . din cauza condițiilor de mediu ; a se

 

SCOFÂLCI

SCOFÂLCÍ , scofâlcesc , vb . IV . Refl . 1. A slăbi foarte mult , a avea obrajii descărnați , a ajunge să i se vadă oasele ; p . ext . a îmbătrâni sau a părea bătrân . 2. Fig . ( Despre obiecte ) A se strâmba , a se deforma , a se încovoia , a se turti ; a se coșcovi , a se scoroji . - Et .

 

SCOROJI

SCOROJÍ , scorojésc , vb . IV . Refl . ( Mai ales la pers . 3 ) 1. ( Despre lemn , piele , hârtie sau obiecte făcute din ele ) A se usca foarte tare , a se deteriora , a se strica ( la suprafață ) deformându - se , cojindu - se . 2. ( Despre vopsele , tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate ) A se degrada ( la suprafață ) prin umflare , cojire etc . din cauza condițiilor de mediu ; a se coșcovi , a se coji , a se burduși . 3. ( Despre pielea corpului unor ființe ) A se coji , a se descuama ; a se zbârci , a se crăpa din cauza