Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CORNOS

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 35 pentru CORNOS.

CHERATOZĂ

... CHERATÓZĂ , cheratoze , s . f . 1. Produs al hidrolizei cheratinelor folosit în tăbăcărie . 2. ( Med . ) Dezvoltare accentuată a stratului cornos

 

CIOC

CIOC ^2 , ciocuri , s . n . 1. Partea anterioară , terminală , lunguiață și cornoasă a capului păsărilor , care înlocuiește sistemul dentar ; plisc , clonț . 2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte ; capăt , vărf ( ascuțit ) . 3. Barbișon , țăcălie . 4. Compuse : ciocul - berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase , adânc crestate și cu flori violete - purpurii ( Geranium pratense ) ; ciocul - cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ , cu frunze compuse , flori roșii , roz sau albe și fructe lungi , asemănătoare cu un cioc ( Erodium cicutarium ) ; cioc - întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru , cu ciocul lung , subțire și ușor arcuit în sus , cu picioarele înalte ( Recurvirostra avosetta ) . CIOC ^1 interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri ( repetate ) într - un obiect sau într - un material dur . -

 

COPITĂ

COPÍTĂ , copite , s . f . Partea cornoasă , rezistentă , care acoperă terminațiile degetelor la copitate și protejează țesuturile

 

FANON

FANÓN , fanoane , s . n . 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor . 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului , la bovine și la unele rase de ovine ;

 

FURCUȚĂ

FURCÚȚĂ , furcuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui furcă ; furchiță . 2. ( Reg . ) Furculiță ( 1 ) . 3. Partea cornoasă a copitei la cal , de forma unei piramide culcate cu vârful înainte , care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile . - Furcă + suf . -

 

FURTUNAR

FURTUNÁR , furtunari , s . m . Pasăre marină de mărimea unui porumbel , cu nările situate la capătul unor tuburi cornoase de pe cioc , care trăiește în jurul Mării Mediterane ( Puffinus puffinus ) . - Furtună + suf . -

 

GALALIT

GALALÍT s . n . Masă plastică cornoasă obținută din cazeină și folosită la fabricarea unor obiecte uzuale sau a unor piese tehnice ( izolante

 

GHEARĂ

GHEÁRĂ , gheare , s . f . 1. Formație cornoasă ascuțită , curbată , crescută la vârful degetelor unor reptile , păsări și mamifere , servind mai ales la apărare și la atac . 2. ( Tehn . ) Piesă ( 1 ) asemănătoare cu o gheară ( 1 ) , care servește la apucat , împiedicat etc . - Et .

 

HEMATOCHERATOZĂ

... HEMATOCHERATÓZĂ , hematocheratoze , s . f . Dezvoltare excesivă a stratului cornos

 

HIPERCHERATOZĂ

... HIPERCHERATÓZĂ , hipercheratoze , s . f . Îngroșare a stratului cornos

 

LACERTILIAN

LACERTILIÁN , lacertilieni , s . m . ( La pl . ) Subordin de reptile ovipare , cu corpul alungit și acoperit cu solzi cornoși ; ( și la sg . ) reptilă din acest subordin . [ Pr . : - li -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>