Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CIRCULA������IE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru CIRCULA������IE.

CERC

CERC , cercuri , s . n . I. 1. Figură geometrică plană formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix ; circumferință ; suprafață limitată de această figură . 2. Figură , desen , linie sau mișcare în formă de cerc ( I 1 ) . 3. Linie în formă de arc . 4. Fig . Sferă , întindere , cuprins , limită ( de cunoștințe , de atribuții , de ocupații etc . ) II. Nume dat unor obiecte de lemn , de metal etc . în formă de linie circulară . 1. Bandă subțire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea și consolidarea acestora . 2. Bandă subțire ( de metal ) cu care se consolidează un cufăr , un geamantan etc . 3. Șină de fir fixată în jurul roților de lemn ale vehiculelor , pentru a consolida obezile și pentru a servi ca piesă de uzură la rulare . 4. Obiect de lemn de formă circulară , pe care îl rulează copiii lovindu - l cu un bețișor . 5. ( Înv . ) Diademă . III. Disc gradat , întrebuințat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor . Cerc de busolă . IV. Grup de oameni legați între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de

 

OCHI

OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ochire a unei arme ; a lua ținta , a ținti . 2. Tranz . A urmări , a fixa cu privirea , a descoperi pe cineva ( printre mai multe persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase , așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , ...

 

CĂLDARE

CĂLDÁRE , căldări , s . f . I. Vas mare tronconic sau cilindric , prevăzut cu o toartă la partea superioară , folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide , pulverulente sau granuloase ; găleată . II. ( Geogr . ) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți ; scobitură în albiile apelor curgătoare , la baza unei cascade ;

 

NAPOLEON

NAPOLEÓN , napoleoni , s . m . 1. Veche monedă franceză de aur în valoare de 20 de franci , cu efigia lui Napoleon I și , mai târziu , cu cea a lui Napoleon al III - lea , care a circulat și la noi . 2. Varietate de mere de mărime mijlocie , cu pielița subțire și netedă , de culoare albă - gălbuie , cu pulpa albă , moale , fină , dulce și

 

IRIS

ÍRIS , irisuri , ( I ) s . n . , iriși , ( II ) s . m . I. S . n . 1. Membrană circulară , colorată a ochiului , situată înaintea cristalinului , în mijlocul căreia se găsește pupila . 2. Diafragmă cu diametru variabil , folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument . II. S . m . ( Bot . )

 

FUM

FUM fumuri , s . n . I. 1. Suspensie de particule solide într - un mediu gazos , produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile ( sau , artificial și intenționat , cu ajutorul unor substanțe chimice ) . 2. Cantitate de fum ( I 1 ) pe care fumătorul o trage dintr - o dată din țigară sau din pipă . 3. ( Înv . ) Gospodărie , considerată ca o grupare în jurul vetrei ; familie , casă . 4. Fig . ( La pl . ) Îngâmfare ; pretenții nejustificate , gărgăuni . II. Canal cotit , în interiorul unei sobe , prin care circulă gazele calde înainte de a ieși pe

 

VENETIC

VENETÍC , - Ă , venetici , - ce , subst . I. S . m . și f . ( Adesea peior . ) Persoană venită undeva din alte locuri și considerată străină în locul unde s - a stabilit . II. S . m . Veche monedă venețiană din aur , care a circulat în trecut și în tările

 

VÂRTEJ

VÂRTÉJ , vârtejuri , s . n . I. 1. Porțiune din masa unui fluid în care acesta , datorită unui obstacol ivit în cale , are o mișcare de rotație ; turbion , bulboană . vâltoare , vârticuș . 2. Vânt puternic , vijelios , care se învârtește cu viteză pe loc , ridicând în aer obiecte ușoare ( praf , hârtii , frunze uscate etc . ) 3. Mișcare ( amețitoare ) în cerc . 4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile . II. Nume dat unor unelte care , atunci când funcționează , descriu o mișcare circulară : a ) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată , și care se învârtește cu ajutorul unei manivele , folosit pentru a scoate apă din puț , pământ din gropi etc . ; b ) ( reg . ) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata ; c ) încuietoare la ușă sau la poartă , compusă dintr - o bucată de lemn care se învârtește în jurul unui cui ; d ) unealtă din lemn folosită pentru presat ( la teascul de stors struguri ) sau pentru strâns ( la masa dulgherului ) ; e ) unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie , ciubere

 

VOLAN

VOLÁN , volane , s . n . I. 1. Piesă de formă circulară din mecanismul unui autovehicul , cu ajutorul căreia se dă vehiculului direcția voită . 2. Piesă în formă de roată , cu ajutorul căreia se acționează un anumit mecanism al unei mașini . II. Fâșie de țesătură sau de dantelă încrețită sau plisată , care se aplică ca garnitură pe diferite obiecte de îmbrăcăminte femeiască , pe perdele , pe huse

 

PERSONAL

PERSONÁL , - Ă , personali , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține unei anumite persoane ( 1 ) , privitor la o anumită persoană , care este specific , caracteristic pentru o persoană ; individual , propriu . 2. ( În sintagmele ) Tren personal ( și substantivat , n . ) = tren de persoane , care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile . ( Gram . ) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane ( 1 ) și care se declină schimbându - și forma după persoană , număr și caz . ( Gram . ) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane ( 3 ) . II. S . n . 1. ( Colectiv ) Totalitatea persoanelor ( 1 ) care lucrează într - o întreprindere , într - o instituție , pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc . 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același