Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AFIRMA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 27 pentru AFIRMA.
FENOMENOLOGÍE s . f . 1. Curent în filozofie care își propune să studieze fenomenele conștiinței prin prisma orientării și a conținutului lor , făcînd abstracție de omul real , de activitatea lui psihică concretă și de mediul social . 2. ( La Hegel ) Teorie filozofică în care se afirmă primatul conștiinței asupra existenței și se încearcă în mod rațional descrierea procesului dezvoltării conștiinței . 3. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene , așa cum se manifestă ele în timp si
INDETERMINÍSM s . n . Concepție filozofică opusă determinismului , care afirmă că oamenii dispun de o libertate absolută a
JUDECÁTĂ , judecăți , s . f . 1. Facultatea ( 1 ) de a gândi logic ; rațiune , inteligență , gândire . 2. Formă logică fundamentală exprimată printr - o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva . 3. Acțiunea de a judeca ( 4 ) ; dezbatere judiciară ; proces , județ ( I , 3 ) ; soluție dată într - un
... p . ext . a face să dureze . 2. ( Rar ) A întreține o familie , o persoană etc . 3. ( Franțuzism , rar ) A afirma
... NONCONTRADÍCȚIE , noncontradicții , s . f . Principiu fundamental al gândirii potrivit căruia despre un subiect este imposibil a afirma
PARÓL interj . ( Franțuzism ; întărește sau garantează exactitatea celor afirmate ) Pe cuvânt ! zău !
POZITÍV , - Ă , pozitivi , - e , adj . l . Care se întemeiază pe experiență , pe fapte , pe realități ; p . ext . care are un caracter de certitudine ; cert , adevărat , real , sigur . 2. ( Despre oameni ) Realist , cu spirit practic . 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero ; care se notează în scris cu semnul plus ( + ) . Număr pozitiv . Temperatură pozitivă . 4. ( Despre analize medicale ) Care confirmă prezența în organism a unui anumit agent patogen . 5. ( Log . ; despre noțiuni , raționamente ) Care afirmă ceva . 6. ( în sintagma ) Probă ( sau imagine etc . ) pozitivă = ( și substantivat , n . ) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat . 7. ( Gram . ; în sintagma ) Grad pozitiv ( și substantivat , n . ) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însușirea unui obiect sau a unui proces privite izolat , fără referire la alte obiecte sau
PREDICÁT , predicate , s . n . 1. ( Gram . ) Parte principală a propoziției , care arată o acțiune , o stare sau o însușire a subiectului . 2. ( Log . ) Termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva despre
PREOPINÉNT , - Ă , preopinenți , - te , s . m . și f . Persoană care emite o părere , afirmă ceva înaintea alteia ; antevorbitor ; p . ext . adversar de opinii . [ Pr . : pre -
... A cere insistent un lucru ; a reclama , a revendica . 2. Tranz . și intranz . A susține , a afirma ceva cu tărie . 3. Tranz . ( Despre acțiuni , realizări ) A avea nevoie de . . . , a impune ca o necesitate ; a necesita ...
... crea , a institui , a stabili , a introduce . 4. A susține ceva deschis , cu convingere ; a afirma