Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ADEVĂR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 71 pentru ADEVĂR.

FALS

FALS , - Ă , falși , - se , ( I ) adj . , falsuri , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care este contrar adevărului : mincinos , neîntemeiat ; care are numai aparența adevărului , autenticității ; imitat , artificial . 2. ( Despre oameni și manifestările lor ) Prefăcut , fățarnic , ipocrit . 3. ( Muz . ; despre sunete , voce etc . ) Care sună contrar legilor armoniei ; distonant . II. S . n . ( Jur . ) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într - un act scris , prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea - credință , prin imitarea semnăturii , denaturarea conținutului , substituire de persoane

 

CUNOAȘTE

CUNOÁȘTE , cunósc , vb . III . 1. Tranz . A lua cunoștință de obiectele și de fenomenele înconjurătoare , reflectate în conștiință ; a stabili în chip obiectiv natura , proprietățile unui lucru , relațiile dintre fenomene , a le da o interpretare conformă cu adevărul . 2. Tranz . A avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului , experienței ; a fi luat cunoștință de ceva . 3. Tranz . A ști , a afla cine este cineva , a identifica ceva ; a fi făcut ( personal ) cunoștință cu cineva . 4. Refl . A se băga de seamă , a se remarca , a se descoperi . 5. Tranz . A admite adevărul ; a nu tăgădui . 6. Intranz . ( Rar ) A - și arăta recunoștința pentru ceva ; a răsplăti . 7. Tranz . A admite calitatea sau titlul cuiva . 8. Tranz . A - și da seama de ceva ; a înțelege , a

 

DIALECTIC

... analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului . 2. ( În filozofia antică ) Artă de a discuta în contradictoriu , în scopul ajungerii la adevăr . 3. ( În evul mediu ) Logică formală . II. Adj . Care este conform cu dialectica ( I ) sau care o confirmă ; care se bazează pe dialectică ; care privește ...

 

DREPT

DREPT , DREÁPTĂ , ( A , B ) drepți , - te , adj . ( C ) adv . , ( D ) drepturi , s . n . ( E ) prep . A. Adj . I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol , fără abatere . 2. ( Despre lucruri , ființe , părți ale lor etc . ) Care are o poziție verticală ( față de un punct de reper ) . Zid , perete drept . Om drept ca lumânarea . 3. Care are o poziție orizontală ( față de un punct de reper ) ; orizontal ; plan , neted . Câmpie dreaptă . 4. ( În sintagma ) Complement drept = complement direct , v . direct . II. Fig . 1. ( Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte ) Care este , se face etc . potrivit dreptății și adevărului ; întemeiat , just , cinstit , bun . 2. ( Despre oameni ) Care trăiește și lucrează conform dreptății , adevărului , omeniei , binelui ; cinstit , integru , cumsecade . 3. ( Reg . ; despre bunuri materiale ) Care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare . 4. ( Pop . ; despre rude ) Care este legat de cineva prin legături directe , de sânge ; adevărat , bun . B. Adj . ( În opoziție cu stâng ) 1. ( Despre organe ale corpului ) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima . 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii drepte ( când cineva stă ...

 

MATRICE

... Mat . ) Sistem de numere grupate într - un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de coloane , linii sau rânduri . 2. ( Log . ) Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunț pe baza valorii de adevăr

 

SUBALTERNARE

SUBALTERNÁRE , subalternări , s . f . ( Log . ) Raport între judecățile universale și judecățile particulare de aceeași calitate , caracterizat prin faptul că din adevărul judecății universale decurge cu necesitate adevărul judecății particulare , iar din falsitatea judecății particulare rezultă cu necesitate falsitatea judecății universale . - Sub ^1 - +

 

ȘI

... fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse , stă între auxiliar , pron . refl . etc . și verb ) I. ( Cu sens modal ) 1. Chiar , în adevăr , cu adevărat . 2. Pe deasupra , în plus , încă . După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa . 3. Chiar , încă , pe lângă acestea , de ...

 

ABERATIV

... ABERATÍV , - Ă , aberativi , - e , adj . ( Livr . ) Care este departe de adevăr

 

ADEVĂRAT

ADEVĂRÁT , - Ă , adevărați , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Conform cu adevărul . 2. ( În opoziție cu fals ) Veritabil , autentic . 3. ( Adesea adverbial ; în opoziție cu greșit ) Drept , just , corect . 4. Sincer ,

 

AIDOMA

... AÍDOMA adv . 1. La fel , ca și . 2. ( Rar ) Aievea , într - adevăr

 

ARBITRAR

... e , adj . , s . n . 1. Adj . Care pornește dintr - o hotărâre luată după propria apreciere , fără a ține seamă de părerea altuia , de adevăr

 

   Următoarele >>>