Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ?STA

 Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 561 pentru ?STA.

FUZIUNE

FUZIÚNE , fuziuni , s . f . 1. Contopire a două sau mai multe state sau a două sau mai multe partide într - unul singur ori a două sau mai multe organizații într - una singură . 2. Reorganizarea , prin contopire , într - o singură unitate omogenă a unor întreprinderi sau a unor instituții . 3. Contopire a două sau mai multe nuclee atomice ușoare într - unul mai greu . 4. Topire a unui corp la o temperatură mai înaltă decât temperatura mediului

 

GEOPOLITICĂ

GEOPOLÍTICĂ s . f . Teorie care susține că politica unui stat ar fi determinată de situația sa geografică . [ Pr . : ge -

 

GERUSIA

GERUSÍA s . f . art . Organ politic suprem în mai multe state din Grecia antică . - Cuv .

 

GONFALONIER

GONFALONIÉR , gonfalonieri , s . m . 1. Purtătorul steagului sau insignelor unui stat , unui oraș , unei instituții în vechile republici italiene . 2. Numele unor magistrați superiori din vechile republici

 

GOSPODĂRIE

GOSPODĂRÍE , gospodării , s . f . 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea ( imobilă a ) unui locuitor , îndeosebi a unui țăran ( și a familiei sale ) ; casă ^1 . 2. Activitate casnică ( a gospodinei ) ; menaj . 3. ( Ieșit din uz ) Unitate de producție agricolă , de prestări de servicii etc . ( de stat , cooperatistă sau particulară ) . 4. Conducere , administrare a unui bun , a unei instituții ( publice ) etc . ; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere , administrare . Gospodărie comunală . - Gospodar + suf . -

 

GOSPODĂROS

GOSPODĂRÓS , - OÁSĂ , gospodăroși , - oase , adj . ( Despre oameni ) Care dovedește pricepere și manifestă interes , pasiune în conducerea unei gospodării ( personale , de stat etc . ) , a unei instituții , organizații etc . - Gospodar + suf . -

 

GOSPODAR

GOSPODÁR , gospodari , s . m . , adj . m . 1. S . m . Om care posedă o gospodărie . 2. S . m . , adj . m . ( Om ) care dovedește pricepere , chibzuială în conducerea unei gospodării ( personale , de stat etc . ) , a unei instituții , organizații etc . 3. S . m . ( Reg . ) Soț ( în raport cu soția sa ) . 4. S . m . ( Înv . )

 

GRANIȚĂ

GRÁNIȚĂ , granițe , s . f . Limită care desparte două state ; frontieră , hotar , limită

 

GREU

GREU , GREA , grei , grele , adj . , GREU , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă ; care are greutate ( mare ) ; care cântărește mult . Corp greu . 2. Care este împovărat , îngreuiat , încărcat . Sac greu . II. Adj . 1. ( Despre părți ale corpului ) Care pare că apasă ( din cauza oboselii , bolii , stării sufletești etc . ) . Are capul greu . 2. ( Despre alimente ) Care produce ușor indigestie ; care se asimilează cu greutate . 3. ( Despre mirosuri ) Care produce o senzație de neplăcere , de insuficiență respiratorie etc . ; ( despre aer ) care miroase rău ; încărcat ; p . ext . apăsător , copleșitor . 4. ( Despre noapte , ceață etc . ) Dens , compact . III. Adj . 1. Care se face cu greutate , care cere eforturi mari ; anevoios . Muncă grea . 2. ( Despre suferințe , necazuri , împrejurări etc . ) Care se suportă cu mari suferințe , cu mare greutate ; ( despre boli ) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă ; grav . IV. Adv . 1. Cu greutate ( mare ) , cu toată greutatea . S - a lăsat greu . 2. În mod dificil , anevoios , cu dificultate , cu trudă ; anevoie . Muncește greu . 3. Rău , grav , tare . E greu bolnavă . V. S . n . 1. Greutate , dificultate ; împrejurare dificilă ; impas . 2. Povară , sarcină ; p . ext . partea cea ...

 

GUȘĂ

GÚȘĂ , guși , s . f . 1. ( La păsări ) Porțiune mai dilatată , în formă de pungă , a esofagului , în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac . 2. ( La animalele amfibii ) Pielea de sub maxilarul inferior , care ajută , împreună cu mușchii respectivi , la respirație . 3. ( La oameni ) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide ; boală care provoacă această umflătură . 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane . 5. ( Fam . ) Gât . 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei . 7. ( În sintagma ) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei

 

GUVERN

GUVÉRN , guverne , s . n . Organ de stat care exercită puterea executivă ; cabinet , consiliu de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>