Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ������������������������������������������������������IE
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 1630 pentru ������������������������������������������������������IE.
PICHÉT^3 , pichete , ( I ) s . n . , picheți , ( II ) s . m . I. S . n . 1. Subunitate însărcinată cu asigurarea securității trupelor aflate în marș . 2. ( Adesea urmat de determinarea " de grăniceri " ) Subunitate însărcinată în trecut cu paza unui sector al frontierei . 3. Grup organizat ( de militari sau de civili ) însărcinat cu apărarea sau cu paza unui obiectiv important , cu stingerea incendiilor într - o întreprindere etc . II. S . m . Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri sau al unui traseu , locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc . PICHÉT^2 s . n . Țesătură deasă de bumbac , de mătase sau din fibre sintetice , făcută cu două urzeli diferite , dintre care cea de la suprafață formează un desen ( geometric ) în relief . PICHÉT^1 s . n . Numele unui joc de cărți care se joacă ( în două persoane ) cu treizeci și două de
... PLĂIEȘÍE , plăieșii , s . f . ( În evul mediu ) Corpul , organizația plăieșilor . [ Pr . : plă - ie - ] - Plăieș + suf . - ie
PLAN , - Ă , planuri , ( I ) s . n . , plani , - e , ( II ) adj . I. S . n . 1. Proiect elaborat cu anticipare , cuprinzând o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop ; program ( de lucru ) . 2. Distribuție metodică a părților componente ale unei lucrări științifice , literare , ale unei expuneri etc . 3. ( Geom . ) Suprafață care conține în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale . 4. Fiecare dintre planurile ( I 3 ) , în general verticale , perpendiculare pe direcția privirii , în care se găsește sau pare că se găsește un obiect și care reprezintă adâncimea sau depărtarea în perspectivă ; spec . element al filmării cinematografice , care reprezintă apropierea sau depărtarea obiectului față de aparatul de filmat . 5. ( Cinema ) Element al montajului , reprezentând porțiunea de peliculă imprimată în timpul unei singure funcționări a aparatului de filmat ( între o pornire și o oprire ) . 6. Suprafață netedă a unui corp ; corp care prezintă o astfel de suprafață . 7. Desen tehnic care cuprinde reprezentarea grafică , la o anumită scară , a unui teren , a unei construcții , a unei mașini etc . 8. ( Reg . ) Ogor , parcelă . II. Adj . Fără asperități , neted , drept ; care prezintă o suprafață
PLÁSĂ^2 , plese , s . f . ( Reg . ) Fel de mâncare ce se servește la masă . PLÁSĂ^1 , plase , s . f . I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile , sintetice ori metalice , din care se fac diferite obiecte ; obiect confecționat dintr - o astfel de împletitură ; fileu . 2. Împletitură cu ochiuri ( din sfoară , sârmă etc . ) care se așează în spatele porților de joc ( la fotbal , handbal , polo , hochei etc . ) pentru a opri obiectul de joc ( mingea , pucul etc . ) și pentru a pune în evidență cu ușurință marcarea punctului . II. 1. Parte dintr - o moșie în evul mediu , în Țara Românească , cuvenită unui proprietar . 2. Subdiviziune a unui județ , în vechea împărțire administrativă a țării ; ocol . III. ( Rar . ) Limbă de cuțit ;
PLECÁ , plec , vb . I . I. 1. Refl . și tranz . A ( se ) înclina ( într - o parte sau în jos ) , a ( se ) îndoi , a ( se ) încovoia , a ( se ) coborî , a ( se ) apleca . 2. Refl . ( Despre aștri ) A coborî ( spre apus ) , a apune . II. Tranz . A supune unei influențe , unei puteri ; a subjuga . III. Intranz . 1. A se pune în mișcare pentru a se îndepărta ( de un loc ) , a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte ; a porni . 2. A avea începutul , punctul de pornire ; a lua ca ipoteză . Pleacă de la ideea că trebuie să
PÓȘTĂ^2 s . f . v . poștie ^1 . PÓȘTĂ^1 , poște , s . f . I. 1. Instituție publică care asigură primirea , transportul și distribuirea scrisorilor , a telegramelor , a mandatelor poștale și a coletelor ; local în care se află această instituție . 2. Corespondența primită , expediată sau distribuită în aceeași zi sau într - o perioadă dată . 3. Serviciu de transport pentru călători ( și corespondență ) , cu diligența , folosit înainte de introducerea căilor ferate ; vehicul folosit de acest serviciu ; diligență , poștalion . 4. Unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut , egală cu aproximativ 20 km ; p . gener . ( fam . ) distanță ( mare ) nedeterminată . II. ( Pop . ) Bucată de hârtie unsă cu grăsime , care se lipește de talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a - l speria . III. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei . [ Var . : ( înv . ) póstă , ( reg . ) póștie s .
POÁLĂ , poale , s . f . I. 1. Partea de jos a unui veșmânt femeiesc sau a unor obiecte de îmbrăcăminte ( încheiate în față ) ; tivitură a unui obiect de îmbrăcăminte ; partea de la talie în jos , mai larga , a unor veșminte ; ( pop . ) fustă . 2. Partea corpului cuprinsă între brâu și genunchi , împreună cu partea de îmbrăcăminte corespunzătoare , la o persoană care șade ; partea de jos și din față a unei fuste , a unui șorț etc . adusă în sus și ținută cu mâna sau prinsă în brâu , formând o adâncitură în care se pot aduna ori dure anumite lucruri . 3. Spec . ( La pl . ) Bucată de pânză frumos lucrată cu care se împodobește o icoană sau cu care se acoperă masa din altar . 4. Parte marginală a unei piei ( care acopere abdomenul și picioarele animalului ) . II. P . anal . 1. Margine a unei păduri situată de obicei mai în vale . 2. Parte a cerului mărginită de linia orizontului ; zare . 3. ( La pl . ) Zonă mai larga de la baza unei forme de relief înalte ( munte , deal , pisc etc . ) . III. Compuse : ( Bot . ) poala - rândunicii sau poala - Maicii - Domnului = ...
POD , poduri , s . n . I. 1. Construcție de lemn , de piatră , de beton , de metal etc . care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ , susținând o cale de comunicație terestră ( șosea sau cale ferată ) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial . 2. Platformă având forma asemănătoare cu a unui pod ( I 1 ) și care servește ca loc de lucru , ca element de protecție etc . ; spec . macara cu scheletul în formă de pod ( I 1 ) , pe care se deplasează aparatul de ridicare și de transportare a greutăților . 3. ( Înv . ) Puntea unei nave . 4. ( Înv . ) Pavaj din scânduri groase de stejar cu care se acopereau străzile ; caldarâm : p . ext . stradă , uliță pavată cu scânduri . Podul Mogoșoaiei . 5. ( În practicile religiei creștine ortodoxe ) Bucată de pânză îngustă și lungă care se așterne din loc în loc pe parcursul unui cortegiu mortuar . II. Spațiul dintre acoperiș și planșeul superior al unei clădiri . III. P . anal . 1. ( În sintagmele ) Podul mâinii = dosul mâinii . Podul palmei = partea interioară a palmei , de la încheietura cu antebrațul până la degete . 2. Lucrare protetică dentară , metalică sau mixtă , folosită ca metodă
POTENȚIÁL , - Ă , potențiali , - e , ( I ) adj . , potențiale , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care are în sine toate condițiile esențiale pentru realizare , care există ca posibilitate , care există în mod virtual . 2. ( Gram . ; despre moduri , propoziții etc . ) Care prezintă o acțiune posibilă , fără să precizeze dacă se realizează sau nu . II. S . n . 1. Mărime fizică a cărei variație în spațiu și timp caracterizează un câmp fizic și permite determinarea acestuia . 2. ( Astron . ; în sintagma ) Potențial terestru = geopotențial . 3. ( Biol . ; în sintagma ) Potențial de înmulțire = capacitate a unor organisme vegetale sau animale de a fi ( foarte ) prolifice . 4. Capacitate de muncă , de producție , de acțiune ; randamentul calitativ și cantitativ al unei munci ; p . ext . forță , putere . [ Pr . : - ți -
... PRELIMINÁRIU , - IE - IE
PRIMÁR , - Ă , primari , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. Inițial , primordial , originar ; p . ext . de prim grad , de primă importanță , de bază . 2. ( Despre elemente și compuși chimici ) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical . II. S . m . Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune , cu atribuții administrative . [ Var . : ( II , pop . ) primáre s .