Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRACTIC������

 Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 246 pentru PRACTIC������.

PRACTICISM

PRACTICÍSM s . n . Înclinare ( exagerată ) spre activitatea

 

PRACTICIST

... PRACTICÍST , - Ă , practiciști , - ste , adj . Care se referă la practicism , care aparține practicismului . - Practic

 

PRAGMATIC

PRAGMÁTIC , - Ă , pragmatici , - ce , adj . 1. Care aparține pragmatismului , referitor la pragmatism , bazat pe pragmatism ; care ia în considerație eficacitatea , utilitatea practică . 2. ( În sintagmele ) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte , la evenimente . Sancțiune pragmatică = ( în unele țări ) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau

 

PRAGMATISM

... PRAGMATÍSM s . n . Curent filozofic care proclamă drept unic criteriu al adevărului ceea ce este util și avantajos din punct de vedere practic

 

PRAXIS

PRÁXIS s . n . ( Înv . ) 1. Pricepere dobândită printr - o practică îndelungată ; experiență , rutină . 2. Act , document . 3. Obicei , datină . [ Var . : práxă s .

 

PRECUPEȚI

PRECUPEȚÍ , precupețesc , vb . IV . 1. Intranz . și tranz . ( Rar ) A practica meseria de precupeț ; p . ext . a vinde cu preț de speculă ; a trafica . 2. Tranz . Fig . ( În propoziții negative ) A nu cruța nimic , a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva , a dărui din plin , din belșug , cu

 

PROCEDEU

PROCEDÉU , procedee , s . n . 1. Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat , mod de a proceda ; mijloc , modalitate , procedură . 2. Soluție practică adoptată ca sistem pentru efectuarea sau producerea unui lucru . [ Pl . și :

 

PROFESA

PROFESÁ , profesez , vb . I . 1. Tranz . și intranz . A practica , a exercita o meserie , o profesiune . 2. Tranz . A manifesta , a mărturisi , a susține public o concepție , o atitudine , o părere , o

 

PROFESIUNE

PROFESIÚNE , profesiuni , s . f . 1. Ocupație , îndeletnicire cu caracter permanent , pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare ; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva ; meserie . 2. ( În sintagma ) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale . [ Pr . : - si - u - . - Var . : profésie s .

 

PROSTITUȚIE

PROSTITÚȚIE s . f . Faptă ( infracțională ) comisă de femeia care practică relații sexuale cu diverse persoane pentru a - și procura mijloacele de

 

PROSTITUATĂ

PROSTITUÁTĂ , prostituate , s . f . Femeie care practică prostituția ; târfă . [ Pr . : - tu -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>