Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ������������������������������������������������������IE
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 1630 pentru ������������������������������������������������������IE.
DESPRÍNDE , desprínd , vb . III . I. Tranz . 1. A desface un lucru de altul cu care este unit , prins ; a separa . 2. A rupe , a dezlipi și a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins , așezat , pus . 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune ; a dejuga , a deshăma . II. Refl . 1. A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins , fixat ; a se detașa . 2. A se desface dintr - un tot , a se separa ; p . ext . a se contura , a se desluși . 3. Fig . A rezulta , a
DEZBÁTE^2 , dezbát , vb . III . Tranz . ( Pop . ) 1. A desface ceva care fusese bătut , fixat , prins în cuie ; a desprinde ceva de unde fusese bătut , înțepenit ( în cuie ) . 2. A afâna un pământ bătut , uscat , întărit . - Dez - + bate . DEZBÁTE^1 , dezbát , vb . III . Tranz . A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune , o problemă etc . cu una sau mai multe persoane ; a supune ceva
DIFUZÓR , difuzoare , ( I ) s . n . , difuzori , ( II ) s . m . I. S . n . 1. Dispozitiv ( în formă de pâlnie ) pentru redarea sunetelor transmise pe cale electrică și răspândirea lor în mediul înconjurător . 2. Dispozitiv translucid din sticlă , porțelan etc . , care împrăștie uniform lumina unei lămpi . 3. Aparat întrebuințat la extragerea prin difuziune ( 2 ) a unei substanțe . 4. Piesă a carburatorului unui motor , care pulverizează combustibilul printr - un curent de aer . II. S . m . Persoană care difuzează publicațiile
DIN prep . I. ( Cu sens local ) 1. ( Introduce un atribut care arată locul unde se află cineva sau ceva , unde se întâmplă ceva ) Oglinda din perete . 2. ( Introduce un complement care arată punctul de plecare ) A ieșit din casă . 3. ( Introduce un complement sau un atribut care arată originea , proveniența ) Medicament extras din plante . II. ( Cu sens temporal ) 1. ( Introduce un complement care arată momentul existenței , timpul când se petrece o acțiune ) Îl striga din mers . 2. ( Introduce un complement care indică punctul de plecare în timp ) Din tinerețe . III. ( Cu sens partitiv ) Dintre . Într - una din zile . IV. ( Introduce un complement de cauză ) A greșit din neglijență . V. ( Introduce un complement de mod ) Povestește din amintire . VI. ( Introduce un complement instrumental ) Bate din palme . VII. ( Construcția prepozițională indică materia din care este făcut un lucru ) Mămăligă din făină necernută . VIII. ( Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri . al unei schimbări ) Ei fac din noapte zi . IX. ( Pop . ; introduce un complement de relație ) În ce privește , în privința . Din glume îi întrece pe toți . - De ^4 +
DIRÉCȚIE , direcții , s . f . I. 1. Orientare în spațiu a unei ființe , a unui obiect , a unei acțiuni , a unui fenomen , a unei mișcări ; sens în care se desfășoară ceva . 2. ( Mat . ) Proprietate comună a tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată . II. 1. Acțiunea de a conduce , de a dirija ( o instituție , o întreprindere etc , ) ; conducere . 2. Post , funcție de director ^2 ; p . ext . durata acestei funcții . 3. Organ de conducere a unei întreprinderi , instituții , organizații etc . 4. Biroul directorului ^2 . III. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul ( automobil , tractor
DISPLĂCEÁ , displac , vb . II . Intranz . A nu - i plăcea , a nu agrea . [ Var . : displáce vb .
DIVÁN , divane , s . n . I. Canapea fără spătar , pe care se poate ședea sau dormi . II. 1. ( În Imperiul Otoman ) Consiliu cu atribuții politice , administrative și juridice , alcătuit din cei mai înalți demnitari ; ( în țările românești ) sfat domnesc . 2. ( Înv . ) Judecată , proces . III. Culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental . [ Pl . și :
DRAG , - Ă , dragi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Care este iubit , scump , neprețuit pentru cineva , pe care cineva îl iubește , îl prețuiește . 2. Care exprimă iubirea , prețuirea ; care este plin de afecțiune ; plăcut ( ochiului ) . Cuvinte dragi . II. S . m . și f . Persoană care iubește pe alta de sex opus , care se află în relații de dragoste cu aceasta ; iubit ( ă ) . III. S . n . ( Pop . ) Iubire ,
DRÉGE , dreg , vb . III . ( Pop . și fam . ) 1. Tranz . A repara ( un obiect , un mecanism etc . ) 2. Tranz . A pune ceva la cale ; a aranja , a plănui . 3. Tranz . A potrivi , a îmbunătăți gustul unei mâncări . 4. Tranz . și refl . A ( se ) farda , a ( se ) sulimeni . [ Perf . s . dresei , part . dres . - Var . : ( înv . și reg . ) dirége , ( înv . ) derége vb .
EMISÁR , emisari , ( I ) s . m . , emisare , ( II ) s . n . I. S . m . Trimis al unei organizații politice sau al unui stat , cu o misiune ( secretă ) ; p . gener . persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare . II. S . n . 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi , așezări umane etc . , vărsându - le apoi într - o apă mai mare . 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr - un bazin
EU , ( I ) pron . pers . 1 sg . ( II ) euri , s . n . I. Pron . pers . 1 sg . 1. ( La nominativ , ține locul numelui persoanei care vorbește , cu funcțiune de subiect ) Eu merg . 2. ( La dativ , în formele mie , îmi , mi ) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le - a spus . 3. ( La acuzativ , în formele mine , mă , m - ) Oamenii mă laudă . 4. ( Urmat de unul , una la diferite cazuri , exprimă ideea de izolare ) Mie unuia nu - mi trebuie . II. S . n . ( Fil . ) Ceea ce constituie individualitatea , personalitatea cuiva ; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului . [ Pr . : ( I ) ieu . - Var . : ( I , pop . ) io pron . pers . 1