Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru V��N��T

 Rezultatele 1151 - 1160 din aproximativ 1667 pentru V��N��T.

COSITORIT

... COSITORÍT^1 , cositorituri , s . n . Faptul de a cositori . - V. cositori . COSITORÍT^2 , - Ă , cositoriți , - te , adj . ( Despre obiectele de metal ) Acoperit cu un strat subțire de cositor ^1 ; spoit . - V

 

DEȘERTAT

... DEȘERTÁT^1 s . n . ( Pop . ) Deșertare . - V. deșerta . DEȘERTÁT^2 , - Ă , deșertați , - te , adj . ( Pop . ; despre recipiente ) Care este gol , care nu mai conține nimic în interior . - V

 

FÂRNÂIT

... FÂRNÂÍT^1 , fârnâituri , s . n . Faptul de a fârnâi . - V. fârnâi . FÂRNÂÍT^2 , - Ă , fârnâiți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care vorbește pe nas ; fonf , fonfăit , fornăit ^2 . V

 

FERMENTAT

... FERMENTÁT^1 s . n . Faptul de a fermenta . - V. fermenta . FERMENTÁT^2 , - Ă , fermentați , - te , adj . Care a suferit un proces de fermentație . - V

 

FILAT

... FILÁT^1 s . n . Faptul de a fila . - V. fila . FILÁT^2 , - Ă , filați , - te , adj . ( Despre fibrele textile ) Care a fost răsucit și transformat în fire ; tors ^3 . - V

 

HĂIT

... HĂÍT^1 , hăituri , s . n . ( Reg . ) Hăire . - V. hăi ^2 . HĂÍT^2 , - Ă , hăiți , - te , adj . V

 

LEPUIT

... LEPUÍT^1 , lepuituri , s . n . Faptul de a lepui . - V. lepui . LEPUÍT^2 , - Ă , lepuiți , - te , adj . ( Despre o piesă ) Care a fost supus operației de lepuire . - V

 

PICAT

... PICÁT^1 s . n . Faptul de a pica . - V. pica ^1 . PICAT ^2 , - Ă , picați , - te , adj . 1. ( În expr . ) 2. ( Înv . și pop . ) Pătat , murdărit ( cu ceva care a picat ) . - V ...

 

RĂPOSAT

... RĂPOSÁT^1 s . n . ( Rar ) Răposare . - V. răposa . RĂPOSÁT^2 , - Ă , răposați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Mort , defunct , decedat . - V

 

ZORIT

... ZORÍT^2 , - Ă , zoriți , - te , adj . Care se grăbește foarte mult ; foarte repede , rapid . - V. zori ^2 . ZORÍT^1 , zorituri , s . n . ( Rar ) Ivirea zorilor ^1 ; p . ext . momentul când se luminează de ziuă ; locul de unde se ivesc zorile^1 . - V

 

ȘIFONAT

... ȘIFONÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) șifona . - V. șifona . ȘIFONÁT^2 , - Ă , șifonați , - te , adj . ( Despre țesături , hârtie , materiale plastice etc . ) Cu netezimea deformată , cu încrețituri neregulate ; mototolit , boțit . V

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>