Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CREŞTIN
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 142 pentru CREŞTIN.
PENTICOSTÁL , - Ă , penticostali , - e , s . m . și f . Adept al unei secte creștine care a apărut inițial în SUA și s - a răspândit și în
POCĂÍ , pocăiesc , vb . IV . Refl . 1. ( În concepțiile religioase ) A - și mărturisi păcatele săvârșite , a se căi și a căuta să obțină iertare prin post și rugăciuni . 2. A deveni adept al anumitor secte religioase
POCĂÍNȚĂ s . f . ( În practicile creștine ) Căință pentru păcatele săvârșite ; p . gener . regret pentru o faptă rea , o greșeală etc . ; pocăială . - Pocăi + suf . -
POD , poduri , s . n . I. 1. Construcție de lemn , de piatră , de beton , de metal etc . care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ , susținând o cale de comunicație terestră ( șosea sau cale ferată ) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial . 2. Platformă având forma asemănătoare cu a unui pod ( I 1 ) și care servește ca loc de lucru , ca element de protecție etc . ; spec . macara cu scheletul în formă de pod ( I 1 ) , pe care se deplasează aparatul de ridicare și de transportare a greutăților . 3. ( Înv . ) Puntea unei nave . 4. ( Înv . ) Pavaj din scânduri groase de stejar cu care se acopereau străzile ; caldarâm : p . ext . stradă , uliță pavată cu scânduri . Podul Mogoșoaiei . 5. ( În practicile religiei creștine ortodoxe ) Bucată de pânză îngustă și lungă care se așterne din loc în loc pe parcursul unui cortegiu mortuar . II. Spațiul dintre acoperiș și planșeul superior al unei clădiri . III. P . anal . 1. ( În sintagmele ) Podul mâinii = dosul mâinii . Podul palmei = partea interioară a palmei , de la încheietura cu antebrațul până la degete . 2. Lucrare protetică dentară , metalică sau mixtă , folosită ca metodă
... într - o anumită perioadă . 4. Tranz . A vedea sau a întâlni o persoană , un fenomen , o situație . 5. Tranz . ( În ritualul creștin ) A rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios , pentru a atrage harul divinității asupra lui , pentru a obține ...
PORÚNCĂ , porunci , s . f . 1. Dispoziție ( orală sau scrisă ) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai ; ordin , decizie , hotărâre . 2. ( Înv . ) Comunicare de interes public , făcută de o autoritate comunală . 3. ( În religia creștină ; în sintagma ) Cele zece porunci = decalogul . 4. ( Înv . și pop . ) Lege morală ; învățătură , precept . [ Var . : ( reg . ) poróncă s .
PRAVOSLAVÍE s . f . ( Înv . ) Religie creștină ortodoxă ;
PRAVOSLAVNICÍE s . f . ( Înv . ) Religia creștină ortodoxă ; ortodoxie . - Pravoslavnic + suf . -
... PRECREȘTÍN , precreștini , - e , adj . Anterior apariției creștinismului . - Pre ^1 - + creștin
PREDICATÓR , predicatori , s . m . 1. Persoană care predică ; propovăduitor . 2. Conducător al unor comunități religioase
PROHÓD , prohoduri , s . n . Slujbă religioasă la înmormântările creștine ; p . gener . înmormântare ; prohodire ,