Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACELAŞI

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 537 pentru ACELAŞI.

ÎNTREIT

... ÎNTREÍT , - Ă , întreiți , - te , adj . 1. Înmulțit , mărit de trei ori . 2. ( Înv . ) Care e compus din trei părți de același

 

ȘCOLĂRI

... școlăresc , vb . IV . Intranz . ( Rar ) A învăța , a studia într - o școală ; a fi școlar ( 1 ) împreună sau în același

 

ȘENILĂ

ȘENÍLĂ , șenile , s . f . Bandă metalică continuă de rulare a unor vehicule , constituită din plăci metalice articulate între ele , înfășurată peste roțile vehiculului situate pe aceeași parte , pentru a se obține o suprafață mai largă de contact cu terenul și o tracțiune mai mare decât a roților obișnuite în timpul

 

ȘLEM

ȘLEM s . n . Marele șlem ( În sintagmele ) = a ) ( la unele jocuri de cărți cu licitație ) situație în care unul din cuplurile participate la joc câștigă toate cele treisprezece levate posibile ; b ) ( la jocul de tenis ) situație în care un tenisman câștigă , în cursul aceluiași an , cele patru mari concursuri internaționale de tenis . Micul șlem = ( la unele jocuri de cărți cu licitație ) situație în care unul dintre cuplurile participante la joc câștigă douăsprezece din cele treisprezece levate

 

ACORD

ACÓRD , acorduri , s . n . 1. Înțelegere , învoială , convenție etc . între două sau mai multe părți în vederea încheierii , modificării sau desființării unui act juridic . Expr . A fi de acord să . . . = a se învoi ( la ceva ) ; a aproba . A fi de acord ( cu cineva ) = a avea aceeași părere ( cu cineva ) . De acord ! = bine ! ne - am înțeles ! ( Pleonastic ) De comun acord = în perfectă înțelegere . 2. ( În sintagmele ) ( Plată sau salariu ) în acord = ( sistem de remunerare a muncii normate ) în raport cu rezultatele obținute . Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă , în raport cu depășirea normei . Muncă în acord = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei . 3. Expresie gramaticală care stabilește concordanța ( în persoană , număr , gen sau caz a ) formei cuvintelor între care există raporturi sintactice . 4. ( Fiz . ) Egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate , sisteme fizice etc . ; sintonie . 5. ( Muz . ) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete , formând o

 

ACORDAT

... ACORDÁT , - Ă , acordați , - te , adj . ( Despre unele părți ale propoziției ) Pus în același caz , număr , gen sau persoană ca și cuvântul de care este legat printr - un raport de determinare . 2. ( Despre instrumente muzicale ) Care are tonurile în ...

 

ADEZIV

... Despre materiale ) Care stă strâns lipit de ceva , care aderă . Țesut adeziv . 2. S . m . Produs care permite încleierea a două suprafețe din același

 

ADIACENT

... ADIACÉNT , - Ă , adiacenți , - te , adj . 1. ( În sintagma ) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf , o latură comună și se află de o parte și de alta a laturii comune . 2. Care se înrudește , se învecinează . [ Pr ...

 

AFLUENȚĂ

... AFLUÉNȚĂ s . f . Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același

 

ALELĂ

... ALÉLĂ , alele , s . f . ( Biol . ) Genă de un anumit tip de pe același

 

ALITERAȚIE

ALITERÁȚIE , aliterații , s . f . 1. Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași sunet sau a unui grup de sunete în cuvinte care se succedă . 2. ( Med . ) Repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>