Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNCADRA, RAMĂ, TĂBLIȚĂ, TABLOU ... Mai multe din DEX...

ÎNRĂMA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÎNRĂMÁ, înrămez, vb. I. Tranz. A pune un obiect în ramă; a încadra. - În + ramă.

Sursa : DEX '98

 

ÎNRĂMÁ vb. a încadra. (A \~ un tablou.)

Sursa : sinonime

 

înrămá vb., ind. prez. 1 sg. înrăméz, 3 sg. și pl. înrămeáză

Sursa : ortografic

 

A ÎNRĂM//Á \~éz tranz. A pune în ramă; a încadra. /în + ramă

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ÎNRĂMA

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru ÎNRĂMA.

Dimitrie Anghel - Privind o stea terestră

Dimitrie Anghel - Privind o stea terestră Privind o stea terestră de Dimitrie Anghel Publicată în Tribuna [Arad], XV, 267, 6 [19] dec. 1911, p. 214. Am în fața mea un glob terestru. Un albastru uniform spune imensul oceanelor, marea împărăție a apelor, nemărginirea mișcătoare care nu-și mai află astîmpăr, fluidul element ce predomnește asupra uscaturilor. Figuri bizare, pe care aleargă umbre ușoare ce înseamnă uriașii munți, dungi abia scrise ce sunt fluviile mari, locuri goale și necunoscute ce sunt imensele pustiuri, pe care n-a călcat poate pas de om, zugrăvesc continentele. Cu cît curba urcă spre poluri, mai trist, mai gol, mai necunoscut se întinde rotundul pe care trăim. Acolo stînci de ghiață dăinuiesc de veacuri, ghețari uriași își ridică ascuțitele vîrfuri spre cer, eratice blocuri coboară dezrobite din cînd în cînd de soarele avar, ca să vie spre noi. Imensul albastru, ce înrămează ceea ce n-au putut încă să cuprindă valurile, e însemnat cu toate acestea de slabe cărări negre, de puncte de cerneală așezate unul lîngă altul, de un paianjeniș de fire încurcate, ce-și povestesc tovărășiile ce le-au legat oamenii, de nevoile ce au întins punți mișcătoare de ...

 

Dimitrie Anghel - Rochia bunicei

Dimitrie Anghel - Rochia bunicei Rochia bunicei de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , IV, 1267, 27 iunie 1912, p. 2. Alb ca un caier era capul bunicei, o spumă ridicată pe creste îi era părul, o zăpadă ce nu putea s-o mai topească nici o primăvară îi împodobea statornic fruntea. Noaptea de odinioară în zi albă se prefăcuse, întunerecul în lumină, în argint curat, abanosul. O mireasă timpurie fusese, măruntă la trup încă, aproape de copilă, pășise în fața altarului. De subt cununa de lămîiță spumegat ca un torent și albă ca o coadă de cometă, sub șuvoiul de aur al betelei, vălul de borangic îi cobora pînă la călcîie, iar de la călcîie, poala lungă a rochiei ei de mireasă scria pe pămînt valuri obosite, înflorite de spumă, pe unde trecea. Tînăr, gîtul gol și nevrîstnicii umeri, nerotunziți încă, se vedeau din tăietura dibace a foarfecei ce despicase cu meșteșug faiul alb. Curba sînului abia ridica pieptărașul, șoldurile ascuțite se străvedeau prin rochie, și faldurile, dinainte pînă în josul piciorușelor mici, cădeau rigide, triste, funerare aproape, cum trebuie să cadă de-a lungul trupului unei vestale. O cingătoare largă, făcută dintr-o ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNRĂMA

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru ÎNRĂMA.

ÎNCADRA

... ÎNCADRÁ , încadrez , vb . I . 1. Tranz . A înrăma . 2. Refl . A se potrivi , a se armoniza cu mediul înconjurător . 3. Tranz . ( Jur . ) A cuprinde într - un text ...

 

RAMĂ

RÁMĂ^2 , rame , s . f . Vâslă ( a unei ambarcații ) manevrată pe o singură parte . RÁMĂ^1 , rame , s . f . 1. Cadru de lemn , de metal etc . în care se pune o fotografie , un tablou etc . ; p . ext . tablou , fotografie înrămată . 2. Schelet de formă , mărimi și materiale diferite , în care se fixează ceva . 3. Fâșie de piele flexibilă și groasă cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de

 

TĂBLIȚĂ

TĂBLÍȚĂ , tăblițe , s . f . Diminutiv a lui tablă ^1 . 1. Placă dreptunghiulară de ardezie , înrămată în lemn , pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători . 2. ( La romani ) Placă mică acoperită cu un strat de ceară , pe care se scria cu un stilet . 3. ( Înv . ) Carnețel în care se notau diverse fapte , maxime etc . - Tablă ^1 + suf . -

 

TABLOU

TABLÓU , tablouri , s . n . I. 1. Pictură , desen , gravură etc . executate pe o pânză , pe un carton etc . ; p . ext . pictură , desen , gravură , fotografie etc . înrămate și așezate ( în scop decorativ ) pe pereții unei încăperi . 2. Priveliște de ansamblu din natură , care evocă o reprezentare picturală și impresionează prin frumusețe și pitoresc . 3. Fig . Descriere sau evocare făcută prin cuvinte . 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act , care marchează schimbarea decorului , trecerea timpului etc . 5. Tabel ( 1 ) . 6. Grafic compus dintr - o grupare de termeni , de simboluri , de numere ( dispuse în șiruri și coloane ) . II. 1. Placă de marmură , de metal , de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui ; placa împreună cu aparatura respectivă . 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agață fisele muncitorilor dintr - o întreprindere , cheile camerelor dintr - un hotel sau dintr - un sanatoriu