Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:BUCĂTAR, GRĂTAR, LOPĂTAR, OSPĂTAR, SPĂTAR, TĂTAR, ZLĂTAR, HAN-TĂTAR, CĂMĂTAR ... Mai multe din DEX...

ZL%C4%82TAR - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ZL%C4%82TAR

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru ZL%C4%82TAR.

BUCĂTAR

BUCĂTÁR , bucătari , s . m . Bărbat care are meseria de a găti mâncare . - Bucată + suf . -

 

GRĂTAR

GRĂTÁR , grătare , s . n . 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucișate sau placă de tablă găurită , alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului și înlăturarea cenușii în ( sau din ) instalațiile de ardere , pentru separarea de impurități a unor materii prime , pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalațiile hidrotehnice , pentru separarea bucăților mari de minereuri după mărime etc . 2. Obiect alcătuit din vergele metalice paralele , prinse într - un cadru ( dreptunghiular ) , sau din aluminiu ondulat , pe care se frige carne , pește , ciuperci etc . ; p . ext . friptură astfel preparată . 3. Obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier paralele , servind drept ștergătoare pentru talpa încălțămintei . 4. Partea de deasupra ieslei , în formă de scară înclinată fixată de - a lungul peretelui , în care se pune fânul . 5. ( Tehn . ) Grilă ( 1 ) . - Probabil

 

LOPĂTAR

LOPĂTÁR , lopătari , s . m . I. 1. Vâslaș , barcagiu . 2. Lucrător cu lopata . II. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor ( 3 ) , de culoare albă , cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap ; cosar ( Platalea leucorodia ) . - Lopată + suf . -

 

OSPĂTAR

OSPĂTÁR , ospătari , s . m . 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într - un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației ; chelner . 2. ( Înv . ) Patron al unui birt , al unei ospătării ; birtaș , hangiu . - Ospăta + suf . -

 

SPĂTAR

SPĂTÁR^2 , spătari , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului , iar mai târziu avea comanda cavaleriei . SPĂTÁR^1 , spătare , s . n . Parte mai înaltă a unui scaun , fotoliu etc . , care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele ; rezemătoare , spetează . - Spată + suf . -

 

TĂTAR

TĂTÁR , - Ă , tătari , - e s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice ( înrudite ca limbă cu această populație ) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa . 2. Adj . Care aparține tătarilor ( 1 ) , privitor la tătari ;

 

ZLĂTAR

ZLĂTÁR , zlătari , s . m . 1. ( Înv . ) Meșter ( țigan ) care se ocupa cu prelucrarea aurului . 2. Țigan (

 

HAN-TĂTAR

HAN - TĂTÁR , han - tătari , s . m . Han ^1 ( al

 

CĂMĂTAR

CĂMĂTÁR , cămătari , s . m . Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete . - Camătă + suf . -