Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CRÂNG, DRÂNG, STÂNG, ZÂNG, MÂNGÂIERE, MÂNGÂIOS, MÂNGÂIA, MÂNGÂIETOR, MÂNGÂITOR, NEMÂNGÂIAT, ȚÂNGĂU ... Mai multe din DEX...

Z%C3%82NG - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru Z%C3%82NG

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 39 pentru Z%C3%82NG.

CRÂNG

CRÂNG , crânguri , s . n . 1. Pădurice de arbori tineri și de lăstari . 2. ( Rar ; în sintagma ) Crângul cerului = bolta cerească ,

 

DRÂNG

DRÂNG , drânguri , s . n . ( Reg . ) Drâmbă . - Et .

 

STÂNG

STÂNG , - Ă , stângi , adj . 1. ( Despre părți sau organe ale corpului ) Așezat în partea corpului în care se află inima . 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii stângi ( 1 ) ( când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru sau o ființă ) . 3. Care reprezintă gruparea radicală a unui partid , a unei adunări , a unei organizații politice ; care se alătură unei astfel de

 

ZÂNG

ZÂNG interj . Cuvânt care imită sunetul clopotului sau al unui metal lovit . -

 

MÂNGÂIERE

MÂNGÂIÉRE , mângâieri , s . f . Acțiunea de a ( se ) mângâia și rezultatul ei . [ Pr . : - gâ - ie - ] - V.

 

MÂNGÂIOS

MÂNGÂIÓS , - OÁSĂ , mângâioși , - oase , adj . Mângâietor . [ Pr . : - gâ - ios ] - Mângâia + suf . -

 

MÂNGÂIA

MÂNGÂIÁ , m ? ngâi , vb . I . 1. Tranz . A atinge ( pe cineva ) ușor ( și repetat ) cu palma în semn de dragoste ; a dezmierda , a alinta . 2. Tranz . și refl . A căuta să ( - și ) aline sau a ( - și ) alina mâhnirea , durerea , suferința etc . ; a ( se ) consola , a ( se ) încuraja . 3. Tranz . A bucura , a desfăta , a încânta . [ Pr . : - gâ -

 

MÂNGÂIETOR

MÂNGÂIETÓR , - OÁRE , mângâietori , - oare , adj . Care mângâie ; dezmierdător ; desfătător , încântător ; încurajator , consolator ; mângâios . [ Var . : ( înv . și reg . ) mângâitór , - oáre adj . ] [ Pr . : - gâ - ie - ] - Mângâia + suf . -

 

MÂNGÂITOR

MÂNGÂITÓR , - OÁRE - OÁRE adj . v .

 

NEMÂNGÂIAT

NEMÂNGÂIÁT , - Ă , nemângâiați , - te , adj . Care nu - și poate găsi mângâiere în urma unei dureri , pierderi etc . suferite ; neconsolat , inconsolabil ; p . ext .

 

ȚÂNGĂU

ȚÂNGĂU , țângăi , s . m . ( Pop . peior . ) Flăcăiaș , băietan . [ Var . : țingău s . m . ] - Țânc + suf . -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...