Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:URAT, URA, URĂ, URĂTOR, URÂCIOS, URÂCIUNE, URÎ, URȘINIC, URÂȚEL, URÂȚENIE, URÂȚI ... Mai multe din DEX...

UR%EF%BF%BD%EF%BF%BDCIUNE - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru UR%EF%BF%BD%EF%BF%BDCIUNE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 401 pentru UR%EF%BF%BD%EF%BF%BDCIUNE.

Alexandru Macedonski - Ură

Alexandru Macedonski - Ură Ură de Alexandru Macedonski Dacă-aș fi trăsnet v-aș trăsni, V-aș îneca dacă-aș fi apă, Și v-aș săpa mormântu-adânc     Dac-aș fi sapă. Dacă-aș fi ștreang v-aș spânzura, Dacă-aș fi spadă v-aș străpunge, V-aș urmări dac-aș fi glonț,     Și v-aș ajunge. Dar eu, deși rămân ce sunt, O voce-adâncă îmi murmură Că sunt mai mult decât orice,     Căci eu, sunt

 

Veronica Micle - Și ura și iubirea

... Veronica Micle - Şi ura şi iubirea Și ura și iubirea de Veronica Micle Convorbiri Literare , XI (1877), nr. 2 (1 mai), p. 73-74 Și ura și iubirea acuma de la tine Făr' de însemnătate vieții mele-ar fi, Iubirea ți-am plătit-o cu lacrimi și suspine Și ura-ți neîmpăcată cu ce-aș mai răsplăti. Dar tu de vrei ca-n urmă-ți eu tot să mai plâng încă Și vecinic sfâșiată să ...

 

Nicolae Nicoleanu - Urăsc

Nicolae Nicoleanu - Urăsc Urăsc de Nicolae Nicoleanu Publicată în Ateneul român , an I (1866), nr. 2 și 3 (iulie și august) Informații despre această ediție Urăsc noaptea, adîncimea și cărările profunde Apărate d-al puterii glas sălbatic, fioros, Unde leul locuiește, unde trăsnetul s-ascunde Și de unde omul fuge spăimântat și ticălos. Urăsc pompa și mîndria vanitoaselor palate, Ce de lux, de bogăție, și de fală strălucesc, Unde inima de milă nu suspină și nu bate, Pe cînd vițul, risipa și plăcerile domnesc. Urăsc casa ne-ngrijită, infidelă și luxoasă; Mama slabă, imprudentă, și pe fiul cel ingrat, Pe femeia prefăcută, la cuvinte mincinoasă, Ce, de rîde sau de plînge, amăgește ne-ncetat. Urăsc mîna ce cu sila pune legea sub picioare, Și pe judele, ce-și vinde conștiința pentru bani, Pe poet lingău și cîne, fără stimă de onoare, Ce insultă libertatea și se-nchină la tirani. Dar urăsc cu mult mai aspru și cu mult, cu mult mai tare Decît aș urî păcatul cel mai negru, mai cumplit Omul făr' de conștiiță, omul făr' de remușcare Ce nu-și mai iubește țara și sînul ce l-a

 

Vasile Alecsandri - Urâtul

Vasile Alecsandri - Urâtul Of! urât, urât, urât! Boală far' de crezământ! De te-ai duce-n codri, duce, Ursu-n labe-i să te-apuce! Urâtul din ce se face? Din omul care nu-ți place. Urâtul din ce-i făcut? Din omul care-i tăcut. Cine a scornit urâtul, Nu-l înghită pământul! Că mie de mult urât Sufletu-mi s-a

 

Ștefan Octavian Iosif - De urît

Ştefan Octavian Iosif - De urît De urît de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Aici sunt flori. S-or veșteji și-aceste, Cum alte multe-n șir se veștejiră... Aceasta-i scrisa florilor : resfiră Miresme dulci, și mor fără de veste. Voi mă-ntrebați — și vorba nu mă miră — Mănunchiul mîndru pentru cine este ? Iubesc o Viorică din poveste, Și ei îi cumpăr flori și-i zic din liră. Visez, în ceasuri de melancolie, Că vine-ncet, ș-așază lîngă mine, Șoptindu-mi basme, cîntece, secrete... Știu bine eu că e o nebunie, Și tot aștept, și dînsa nu mai vine... Mi-alung urîtul făurind

 

Vasile Alecsandri - Omul urât

Vasile Alecsandri - Omul urât Vai de mine! ce m-oi face? Ce iubesc mamei nu-i place. De-ar plăcea mamei ca mie, Duce-m-aș la cununie, Și m-aș duce ca vântul Când spulberă pământul; Iar de-a fi să mă mărit Cu omul ce-mi e urât, Duce-m-aș iar ca vântul Ca să-mi aflu mormântul. Decât cu urâtu-n casă, Mai bine cu boala-n oasă. Din boală vraciul te scoate, Iară din urât nu poate, Că urâtul n-are vad Decât scândura de brad, Urâtul n-are sfârșință Decât cu trei coți de pânză [1] ↑ Pânza cu care se învelește mortul când se așează în

 

Mihai Eminescu - Urât și sărăcie

Mihai Eminescu - Urât şi sărăcie Urât și sărăcie de Mihai Eminescu Urât și sărăcie sunt acei doi tovarăși, A căror urme crude le aflu pururi iarăși Pe orice chip și-n orice-ndrăznii de a iubi... Iubit-am poate cântul, voit-am a robi Cu el un suflet dulce, al meu întreg să fie... Zburat-au chip și cântec ­ urât și sărăcie! Căci ce nu ai în clipa în care ai dorit Se schimbă-n rău cu vremea, de farmec sărăcit. S-arată înainte-ți o schele despoiată De orice vis cu care o îmbrăcai odată. Puterea tinereții, a minții vioiciune, A inimei bătaie, și gingașa minune Din ochi, când toată viața în ei îți este scrisă De o citește-oricine scrisoarea ei deschisă, Dar mai cu seamă aceea ce tu vrei s-o citească... Cum trec, cum trec cu toate... și făr- să le oprească Nimic... Astfel te-ntuneci o stea în vecinicie Și ce-ți rămâne-n urmă? vreme și sărăcie. Da, vreme! numai vreme să aibi să simți deplin Ce mult puteai în lume, și cât, cât de puțin Ți-a fost dat. ...

 

Ion Luca Caragiale - Liberalii și conservatorii

... și dea seamă despre ceea ce face și să le dea liberalilor bani de drum. Contra acestei eventualități triste nu este decât un singur leac, ura personală, și d. C. A. Rosetti, ca un eminent bărbat politic, își dă toată silința spre a deștepta în țară acest ... internă. Este foarte aproape de adevăr, deoarece știe, că însuși lucrează zi și noapte spre a produce acest rezultat. Îndată ce ar înceta ura și frica, îndată ce interesele particulare nu ar fi angajate în luptele politice, d. C. A. Rosetti ar trebui să se ducă de ... țara pe când era guvernată de oameni capabili și cumpătați, o compară cu cea de astăzi, și la urma urmelor față cu adevărul chiar și ura va trebui să-și piarză puterea. Frică ? - frica, neîntemeiată - fiind, va trebui să înceteze cât mai curând. Atunci apoi, d. C. A. Rosetti ...

 

Vasile Alecsandri - Hora Ardealului

... Ardeleni! lumea ne vede! Muma dragă-n noi se-ncrede Ca de-acum românu-n lume A fi vrednic de-al sau nume. Ura, frați, în fericire! Ura, frați, într-o unire Sa-nvârtim hora frăției Pe pământul României! Brașov, 1848 Foaie pentru minte, inimă și literatură Variantă Hai să dăm mână cu ... Românie! Ardeleni! lumea ne vede! România-n noi se-ncrede, Căci de-acum românu-n lume A fi vrednic de-al său nume! Ura, frați, în fericire! Ura

 

Alexei Mateevici - Iuda

Alexei Mateevici - Iuda Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII I Hristos se roagă. Sânge cade Din fruntea lui în picături Pentru a lumii răutate, A omului păcate, uri. Dumnezeiasca-nsuflețire Îi arde-n ochii Lui senini, Și cu o jalnică zâmbire El rabdă-a crucii chinuire, Cununa aspră cea de spini. Pe lângă cruce stau în roată Mulțimi de oameni. Uneori Întunecata, oarba gloată, De râs bufnește mișcător, Și nu pricepe, nu gândește, Pe Cine îl obijduiește Cu râsul batjocoritor, Ce a făcut El, de la chin Ca pe un rău L-a osândit? Și ce vrăjmaș de ură plin La Dumnezeu s-a îndârjit? Cu-a dragostei învățătură El blând, în lume a intrat, A pătimit și s-a rugat; Iar lumea în nespusă ură Cu sângele Lui s-a pătat. II Sfârșitu-s-a! O noapte blândă Ardea-n albastre înălțimi, Ea lumina cetatea sfântă Și largile împrejurimi. Lumina lunii gânditoare Când s-ascundea în nourași, Când s-aprindea tremurătoare Deasupra sfântului ...

 

Cincinat Pavelescu - Seară turbure

... ai plăsmuit a fost țărână, Părere, umbră și neant! Și tu, fantomă de o clipă, Privind la lună, stele, cer, Te-nalță-n ura ta și țipă Blestemul celor care pier! Dar pe când sufletul meu geme În prada groaznicei torturi, Senină, noaptea se așterne Pe deal, pe câmpuri ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UR%EF%BF%BD%EF%BF%BDCIUNE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 121 pentru UR%EF%BF%BD%EF%BF%BDCIUNE.

URAT

... URÁT^2 , urați , s . m . ( Chim . ) Sare a acidului uric . URÁT^1 , uraturi , s . n . Urare . - V. ura

 

URA

URÁ^2 , urez , vb . I . 1. Tranz . ( Construit cu dativul ) A adresa cuiva o dorință de bine ( cu prilejul unei aniversări , al unui început de acțiune etc . ) ; a închina în sănătatea cuiva . 2. Intranz . A recita versuri populare care conțin urări , când se umblă cu colindul . ÚRA^1 interj . Exclamație care exprimă însuflețire , entuziasm , aprobare , îndemn

 

URĂ

ÚRĂ^2 , uri , s . f . Plantă erbacee cu frunze lanceolate , cu flori roșii - purpurii , mai rar albe , dispuse într - un spic la vârful tulpinii ( Gymnadenia conopea ) . - Et . nec . Cf . u r ă ^1 . ÚRĂ^1 , uri , ( rar ) s . f . Sentiment puternic , nestăpânit , de dușmănie față de cineva sau de

 

URĂTOR

... URĂTÓR , - OÁRE , urători , - oare , s . m . și f . Colindător ( care urează ) . - Ura

 

URÂCIOS

URÂCIÓS , - OÁSĂ , urâcioși , - oase , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Antipatic , nesuferit , neplăcut . [ Var . : uriciós , - oásă adj . ] - Urî + suf . -

 

URÂCIUNE

URÂCIÚNE , urâciuni , s . f . 1. Ființă cu înfățișare respingătoare ; monstru , pocitanie , pocitură . 2. ( Înv . și reg . ) Urâțenie ( 1 ) . [ Var . : uriciúne s . f . ] - Urî + suf . -

 

URÎ

URÎ , urăsc , vb . IV . 1. Tranz . A avea un puternic sentiment de antipatie , de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva ; a nu putea suferi pe cineva sau ceva . 2. Refl . impers . ( Construit cu dativul ) A se plictisi , a se sătura de ceva sau de

 

URȘINIC

URȘINÍC , urșinice , s . n . ( Înv . ) Catifea . - Et .

 

URÂȚEL

URÂȚÉL , - ÍCĂ , urâței , - ele , adj . Diminutiv al lui urât ( I ) ; cam urât . - Urât + suf . -

 

URÂȚENIE

URÂȚÉNIE , urâțenii , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi urât , starea a ceea ce este urât ; urâciune ( 2 ) . 2. ( Concr . ) Ființă urâtă sau obiect urât ; ceea ce este urât . - Urât + suf . -

 

URÂȚI

URÂȚÍ , urâțesc , vb . IV . Tranz . și refl . A face să devină sau a deveni urât ; a ( se ) sluți , a ( se )

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...