Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:BULB, BULBUCĂTURĂ, COCOAȘĂ, INION, MĂRGEA, METENCEFAL, PINTEN, PROTUBERANT, TRICERATOPS ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului PROTUBERANȚĂ: PROTUBERANTA, PROTUBERANTĂ.

 

PROTUBERANȚĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PROTUBERÁNȚĂ, protuberanțe, s.f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. - Din fr. protubérance.

Sursa : DEX '98

 

PROTUBERÁNȚĂ s. 1. proeminență, (pop.) bulbu-cătură. (\~ anatomică.) 2. v. ieșitură.

Sursa : sinonime

 

protuberánță s. f., g.-d. art. protuberánței; pl. protuberánțe

Sursa : ortografic

 

PROTUBERÁNȚ//Ă \~e f. 1) Parte proeminentă; ridicătură; proeminență; convexitate. 2) astr. Nor de gaz incandescent care se formează pe marginea discului solar. /protubérance

Sursa : NODEX

 

PROTUBERÁNȚĂ s.f. Ieșitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.; proeminență. * (Anat.) Protuberanță inelară = segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. ** (la pl.) Proeminențe de culoare roșie pe suprafața Soarelui, formate din mase uriașe de gaze incandescente care ating înălțimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protubérance, cf. lat. protuberantia].

Sursa : neologisme

 

PROTUBERÁNȚĂ s. f. 1. ieșitură în afară a unui obiect, organ etc.; umflătură. o (anat.) ~ inelară = segment al encefalului, între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. 2. (pl.) proeminențe roșii, ca niște limbi de foc, din cromosferă, formate din mase uriașe de gaze incandescente. (< fr. protubérance, lat. protuberantia)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROTUBERANȚĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru PROTUBERANȚĂ.

BULB

BULB , bulbi , s . m . 1. Tulpină ( subterană ) a unor plante , alcătuită din frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși ( în care se depun substanțe de rezervă ) , cu un înveliș membranos uscat . 2. ( În sintagmele ) Bulb pilos = partea terminală , umflată , a rădăcinii firului de păr . Bulb rahidian = segment interior al creierului , în forma unei umflături , situat între măduva spinării și protuberanța creierului . Bulbii ochilor = globii ochilor . Bulb aortic = dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă , existentă la pești și la batracieni . 3. Obiect , umflătură etc . care are forma unui bulb (

 

BULBUCĂTURĂ

... BULBUCĂTÚRĂ , bulbucături , s . f . Proeminență rotunjită , protuberanță

 

COCOAȘĂ

... constă într - o curbură ( posterioară , anterioară sau laterală ) a coloanei vertebrale , a coastelor sau a sternului ; gheb ^1 . 2. Protuberanță

 

INION

... INIÓN , inioni , s . m . Protuberanță

 

MĂRGEA

MĂRGEÁ , - ÍCĂ , mărgele , s . f . 1. Boabă ( mică ) de sticlă , de piatră etc . , de forme și culori diferite ( înșirată pe ață , cusută pe un veșmânt etc . ) , folosită ca podoabă ; ( la pl . ) șirag format din asemenea obiecte . 2. ( La pl . ) Protuberanțe ale pielii de pe capul și gâtul curcanului . 3. ( În forma mărgică ) Numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor , cu flori mici , dispuse câte una sau două în vârful unor spiculețe (

 

METENCEFAL

METENCEFÁL , metencefale , s . n . Parte a creierului embrionar din care derivă cerebelul , protuberanța cerebrală

 

PINTEN

PÍNTEN , pinteni , s . m . 1. Obiect de metal în formă de potcoavă , prevăzut cu o rotiță dințată , cu un vârf etc . , pe care călăreții îl prind la călcâiul cizmelor și care le servește pentru a îmboldi calul la mers ; p . ext . lovitură dată calului cu acest obiect . 2. P . anal . ( La unele păsări , mai ales la cocoși ) Formație cornoasă situată în partea de dinapoi și de jos a piciorului , deasupra labei . 3. P . anal . Numele unor părți de plante sau ( cu determinări ) al unor plante care au de obicei proeminențe , protuberanțe , excrescențe etc . 4. Proeminență a unei piese care servește la limitarea cursei altei piese în mișcare sau ca punct de articulație . 5. Construcție sau element de construcție care seamănă cu un pinten ( 1 ) și care susține sau întărește o zidărie , un terasament , consolidează un mal etc . 6. Porțiune de teren care depășește nivelul din jur ; vârf mic , culme care se desprinde dintr - un ansamblu deluros sau muntos

 

PROTUBERANT

... PROTUBERÁNT , - Ă , protuberanți , - te , adj . Care constituie o protuberanță

 

TRICERATOPS

... 6 - 8 m lungime , cu craniul înconjurat , în regiunea posterioară inferioară , de un guler din plăci cornoase , cu două coarne deasupra orbitelor și cu o protuberanță