Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNCET, AȘA, FURIȘA, INSINUA, NEBĂGAT, NESIMȚIRE, NESIMȚITOR, STRECURA, SUBTILIZA ... Mai multe din DEX...

NESIMȚIT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

NESIMȚÍT^1 s.n. (în loc. adv.) Pe nesimțite = încetul cu încetul, fără a putea fi perceput. - Ne- + simțit.

Sursa : DEX '98

 

NESIMȚÍT^2, -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ** Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ** (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot. tiptil; pe furiș. - Ne- + simțit.

Sursa : DEX '98

 

NESIMȚÍT adj. 1. v. imperceptibil. 2. nesimțitor. (Om \~.)

Sursa : sinonime

 

nesimțít adj. m., pl. nesimțíți; f. sg. nesimțítă, pl. nesimțíte

Sursa : ortografic

 

NESIMȚÍ//T \~tă (\~ți, \~te) (negativ de la simțit): Pe \~te a) fără fie simțit; pe neobservate; b) treptat. /ne- + simțit

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru NESIMȚIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 87 pentru NESIMȚIT.

Alexei Mateevici - Trecutul și viitorul

Alexei Mateevici - Trecutul şi viitorul Trecutul și viitorul de Alexei Mateevici S-a dus... Luat de mersul vremii încă un an mare prin întâmplările lui a plecat în vecinicie, ca să nu se mai întoarcă. Încet, pe nesimțite, am pășit noi pragul anului vechi. Și iată că acum am intrat în cea dintâi zi a Anului Nou. Pe nesimțite. Se pare cam ciudat, că în așa vreme mare, însemnată, noi trecem pe nesimțite de la viața anului trecut, cu toate frământările ei, la viața necunoscută, plină de taină, oarecum acoperită cu o perdea,— la viața anului viitor. Dar însăși vremea îl ia pe om, îl face să mai uite câteodată de cele mai de seamă lucruri în viața sa, având în cap grijile traiului zilnic. De aceea, omul trebuie mai adeseori să-și aducă aminte de starea lui îndeobște, de locul lui și al celor care trăiesc o viață cu dânsul în mijlocul altor oameni, cu altă stare în viață. Mare este anul care numai ce a trecut. Fără îndoiala că încă și mai mare are să fie anul viitor. În scrierea din numărul 59 am arătat în parte însemnătatea ...

 

Alecu Russo - Stânca Corbului

Alecu Russo - Stânca Corbului Stânca Corbului de Alecu Russo Legendă culeasă de la Bicaz Vizitând valea Bicazului, care dă în valea Bistriței, caii noștri se înșirau pe cărări înguste și pietroase, conduși fiind de un călăuz muntean. Acesta era tipul românului din Carpați, tânăr, vesel, sprinten, dibaci, lipsit de învățătură, însă înzestrat cu bunul simț al strămoșilor noștri. El își purta calul în joc și ne povestea în graiul său poetic viața lui de copil al munților, vânătorile sale la urși și chiar îndrăgirile inimii lui, spunându-ne totodată numele piscurilor și admirând ca noi mărețele așezături stâncoase, care ne înconjurau ca un amfiteatru uriaș. Strâmtoarea în care curge pârâul Bicazului este una din cele mai frumoase din Carpați; natura pare că a voit a aduna la un loc tot ce a putut crea mai grațios, mai pitoresc și mai grozav. Tablou magic și demn de penelul lui Salvator Rosa . Soarele asfințind într-un ocean de lumină înfocată; câțiva plăieși trecând printre copaci; câțiva vulturi, zburând roată împrejurul vârfului Ceahlăului, și jos, lângă o naltă stâncă, caii noștri adăpându-se în apa limpede a Bicazului! — Priviți — ne zice călăuzul ...

 

Alexandru Vlahuță - În mănăstire

Alexandru Vlahuţă - În mănăstire În mănăstire de Alexandru Vlahuță Informații despre această ediție Această lucrare este incompletă. Ne puteți ajuta adăugând completările necesare. Vezi și modificarea textelor , manualul de stil , paginile de ajutor . I Încet răsunetul de clopot Se risipește tremurînd, Și numai apele în ropot S'aud din munte scoborînd: Iar umbrele de brazi, lungite, Spre vecina mînăstire curg — Păduri și văi, pe nesimțite, Se 'neacă 'n vînătul amurg. Sub muta stelelor domnie, Cu zgomot porțile se 'nchid Ce trece-așa ca o stafie Încetișor pe lîngă zid?... De după dealuri depărtate, De-asupra codrilor pustii, Se 'nalță luna și străbate În adormitele chilii. Puterea nopții se așază Ca un zăbranic pe pămînt — Un singur suflet stă de pază În tot acest repaos sfînt... Măicuță, nopțile de vară, Sînt înfiorător de dulci... Încremeniși privind afară, — Pe cine-astepți de nu te culci? Tu ești fecioara înțeleaptă, Ce candela 'și-a pregătit, Și strajă neclintit'așteaptă Sosirea mirelui iubit... Dar ochii, ca nealtădată, Îți ard, bolnav strălucitori, De patimi surde ce te 'mbată, De 'nchipuiri ce'ți dau fiori. Dorinți necunoscute încă, Și ne 'nțelese te cuprind, Cînd în muțenia adîncă Zărești o umbră ' ...

 

Alexandru Vlahuță - Sonet (Cât ne iubeam, și cum credeam odată)

Alexandru Vlahuţă - Sonet (Cât ne iubeam, şi cum credeam odată) Sonet de Alexandru Vlahuță Cât ne iubeam, și cum credeam odată Că-i un amor ce nu se va mai stânge, Că tot ce-n gândul nostru se răsfrânge E-o lume veșnică ș-adevărată! De multe ori, dorința de-a te strânge La piept, mai caldă, mai pasionată, Îmi deștepta o grijă-ntunecată: Când voi muri... și tu-ncepeai a plânge... Poveste-i azi, și nici măcar nu-i tristă, Căci totul s-a sfârșit pe nesimțite; Nici urmă din ce-a fost nu mai există. Vezi tu, ce de iluzii risipite! Un semn, o fluturare de batistă. Și ca un val uitarea ne

 

Alexandru Vlahuță - Sonet (Din tot ce ne-a fost drag mai înainte)

Alexandru Vlahuţă - Sonet (Din tot ce ne-a fost drag mai înainte) Sonet de Alexandru Vlahuță Din tot ce ne-a fost drag mai înainte Povești rămân și cântece-nvechite; Ne fură clipele, pe nesimțite, Din flori mirosul, sensul din cuvinte: Și-n liniștea-nserării, ce ne-nghite, Ca frunzele uscate pe morminte, Se scutură aducerile-aminte Pe inimile noastre ostenite. Ruini suntem, și orice gând ne doare, Căci e făcut din temeri și regrete. Te blestemăm, și totuși, cu ce sete Întindem buzele tremurătoare, Vrăjita-ți undă să ne mai îmbete, Viață pururea

 

Alexei Mateevici - Cuvântul lui Dumnezeu

... Tu orice carte-i lepăda, Atunci numai aici găsi-vei Ce nicăierea n-ai găsit. Cu Dumnezeu atunci vorbi-vei Și-n cer vei trece nesimțit

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea)

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea) Bunica de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1893 în revista Literatură și știință O văz, ca prin vis. O văz limpede, așa cum era. Naltă, uscățivă, cu părul alb și creț, cu ochii căprui, cu gura strânsă și cu buza de sus crestată în dinți de pieptene, de la nas în jos. Cum dăschidea poarta, îi săream înainte. Ea băga binișor mâna în sân și-mi zicea: - Ghici... - Alune! - Nu. - Stafide! - Nu. - Năut! - Nu. - Turtă-dulce! - Nu. Până nu ghiceam, nu scotea mâna din sân. Și totdauna sânul ei era plin. Îi sărutam mâna. Ea-mi da părul în sus și mă săruta pe frunte. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. Ea își înfigea furca cu caierul de in în brâu și începea să tragă și să răsucească un fir lung și subțire. Eu mă culcam pe spate și lăsam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. - Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica. Surâsul ei mă gâdila în creștetul capului. - Să spui... Și niciodată nu isprăvea basmul. ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi Odă la ciocoi de Bogdan Petriceicu Hasdeu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII 14 XIV 15 XV 16 XVI 17 XVII 18 XVIII 19 XIX I Ca lacoma omidă, ce-și caută o pradă Pe fragede mlădițe, Ca neagra lipitoare pe sânul de zăpadă Al dulcii copilițe, Ciocoiule! un secol, un secol și mai bine, Setos de dușmănie, Sugeai în frunză sucul și sângele din vine În blânda Românie! II De groază și durere, de muncă și bătaie, În jaf și-n umilință, Am tot strigat, dar glasul se-neacă și se taie D-atâta suferință; Și ca prin codri freamăt, ca murmur în izvoare, Așa în noi suspinul Mai rămânea el singur să spună cum ne doare, Cât de cumplit e chinul!... III Și tu râdeai, jupâne, cu fală și rângire: Râdeai precum un gâde, Când vede capul jertfei zburat dintr-o izbire, Se laudă și râde; Căci nu știai că viața, închisă-n nemișcare, E cea mai cu putere; Căci nu credeai c-un suflet se face și mai tare, ...

 

Cincinat Pavelescu - Unui scriitor avid de nemurire

Cincinat Pavelescu - Unui scriitor avid de nemurire Unui scriitor avid de nemurire de Cincinat Pavelescu Uitând că gloria e fum, Imprimi volum după volum! Dar timpul crud, pe nesimțite, Cum le primește le și-

 

Dimitrie Anghel - Domnu' Hube

... hibride ale unor gîrbove senilități, cum puteau fi puse de acord vreodată în fața binefăcătoarei liniști ?... Anii curgeau și, ca un flux necontenit de valuri, nesimțit, generațiile vechi împingeau pe cele noi, copacul vieții tot alte foi schimba, și numai domnu' Hube sta neclintit și privea cu disperare la această hidră ...

 

Dimitrie Anghel - Garda imperială

Dimitrie Anghel - Garda imperială Garda imperială de Dimitrie Anghel Publicată în Viața socială , I, 9 oct. 1910, p. 134—136 Se face un amurg de toamnă într-un codru bătrîn de stejari, prin care trece un rădvan în clinchete vesele de zurgălăi. În el suntem noi, micuți cum eram atunci, cu tata și mama. Frunzarele veștede sună împrăștiindu-și ghinda pe drumuri, iar în fund, departe, printre trunchiurile negre, soarele a coborît și a stat neclintit, ca o candelă între colonadele unui templu. Zurgălăii sună încet și, de o parte și de alta a drumului, fructul roș al măcieșilor împrăștie pretutindeni pete de sînge. Feregele uscate și-au plecat dantelatele frunze și pe lîngă trunchiuri, pe covoarele catifelate de mușchi, bureții albi se înșiruiesc, ori se adună în pîlcuri, adumbrind parcă o lume minusculă sub umbreluțele lor. Fața mamei e coperită cu un văl cenușiu, prin care i se văd ochii blajini, ca după pînză de păianjen. Mîna ei mînușată se întinde la răstimpuri ca să ne așeze o șuviță, ori să ne învelească cînd bate vîntul. Tata pare adîncit în gînduri, și noi stăm cuminți și tăcuți, cu micile noastre suflete călătoare ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NESIMȚIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru NESIMȚIT.

ÎNCET

ÎNCÉT , ÎNCEÁTĂ , înceți , - te , adj . , adv . 1. Adj . Fără viteză ; liniștit , lin , domol . 2. Adj . ( Despre sunete , melodii etc . ) Cu intensitate scăzută , abia auzit . 3. Adv . Fără grabă , domol , binișor , alene ; lin , pe nesimțite . 4. Adv . Cu glas coborât ; molcom ,

 

AȘA

AȘÁ adv . , adj . invar . I. Adv . ( Modal ) 1. În felul acesta ; astfel . 2. În același fel , în același mod . Așa să faci și tu . 3. Chiar precum se spune ; întocmai , exact . Ai să faci așa ? 4. Atât de . . . Te uiți așa de trist ! 5. ( Cu sensul reieșind din context ) a ) La întâmplare , la nimereală , într - o doară . Vorbește și el așa . b ) După bunul plac , oricum . Am vrut să fac așa . c ) Dintr - o dată , ca din senin ; pe nesimțite , fără ași da seama . I - a venit așa un gând II. Adj . invar . ( Precedă substantivul ) Asemenea , atare . . . ; care este atât de mare , de mult , de frumos etc . Așa nuntă mai

 

FURIȘA

FURIȘÁ , furișez , vb . I . Refl . și tranz . A ( se ) strecura pe nesimțite , pe furiș , a pătrunde sau a face să pătrundă ori a ( se ) introduce undeva pe neobservate , pe ascuns ,

 

INSINUA

INSINUÁ , insinuez , vb . I. 1. Tranz . A strecura cu dibăcie o aluzie , o idee calomnioasă , răutăcioasă . 2. Tranz . și refl . A ( se ) strecura undeva pe nesimțite ; a ( se ) infiltra . [ Pr . : - nu -

 

NEBĂGAT

NEBĂGÁT^1 s . n . Pe nebăgate de ( în expr . ) ( sau în ) seamă = fără a ( se ) observa ; pe nesimțite . - Ne - + băgat . NEBĂGÁT^2 , - Ă , nebăgați , - te , adj . Nebăgat în seamă ( în expr . ) = a ) care nu este luat în considerație , care este trecut cu vederea ; b ) care nu a fost văzut , observat . - Ne - +

 

NESIMȚIRE

... NESIMȚÍRE s . f . 1. Pierdere a cunoștinței ; leșin . 2. Lipsă de bun - simț : purtare a celui nesimțit

 

NESIMȚITOR

... OÁRE , nesimțitori , - oare , adj . 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți ; care nu este înzestrat cu simțuri ; p . ext . insensibil , nepăsător . 2. Nesimțit

 

STRECURA

STRECURÁ , strecór , vb . I . 1. Tranz . A trece un lichid printr - o strecurătoare , printr - o sită , printr - o țesătură pentru a - l separa de părticelele solide sau de corpuri străine și pentru a - l limpezi , a - l face omogen . 2. Refl . ( Despre lichide ) A curge ( câte puțin ) printr - o crăpătură , printr - un loc îngust ; a picura , a se prelinge . 3. Refl . și tranz . A pătrunde sau a face să pătrundă printr - un desiș , printr - un loc strâmt , greu accesibil . 4. Refl . A intra , a ieși sau a se deplasa , a trece pe furiș , fără să facă zgomot și fără să fie observat ; a se furișa . 5. Refl . A se infiltra în mijlocul unui grup ( omogen ) de oameni , având grijă să nu fie observat . 6. Refl . A trece pe rând și pe nesimțite , a se perinda ; fig . ( despre unități de timp ) a trece , a se scurge . - Probabil din s - + trece ( după spânzura , vântura

 

SUBTILIZA

SUBTILIZÁ , subtilizez , vb . I . Tranz . ( Rar ) 1. A da subtilitate , rafinament , finețe gândirii , gustului etc . ; a face să devină ( prea ) subtil ( 1 ) . 2. ( Fam . ) A lua ceva pe furiș , cu dibăcie , pe nesimțite ; a sustrage , a fura , a