Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul EUROPEANĂ nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: EUROPEAN

  Vezi și:INDO-EUROPEAN, EUROPEAN, EUROPENEȘTE, COMUNITAR, EUROPENESC, ABSTRACȚIONISM, AFGAN, AHEI, ARIAN, ARMEAN, AUGMENT ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului EUROPEANĂ: EUROPEANA.

 

EUROPEANĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau populației ei, privitor la Europa sau la populația ei; europenesc. [Pr.: e-u-] - Din fr. européen.

Sursa : DEX '98

 

EUROPEÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Europa. II. adj. care aparține Europei; referitor la comunitatea ecomonică și politică a Europei unificate. (< fr. européen)

Sursa : neoficial

 

EUROPEÁN adj. (înv.) europenesc. (Probleme specific \~.)

Sursa : sinonime

 

europeán s. m., adj. m. (sil. e-u-, -pean), pl. européni; f. sg. europeánă, pl. européne

Sursa : ortografic

 

EUROP//EÁN^2 \~eánă (\~éni, \~éne) Persoană care face parte din populația de bază a Europei sau este originară din Europa. [Sil. e-u-ro-pean] /européen

Sursa : NODEX

 

EUROP//EÁN^1 \~eánă (\~éni, \~éne) Care aparține Europei sau populației ei; din Europa. [Sil. e-u-ro-pean] /européen

Sursa : NODEX

 

europeán (-nă), adj. - Care aparține Europei, privitor la Europa. - Var. (înv.) evropean. De la Europa (sec. XIX) și înainte de la Evropa, cu fonetism gr. (sec. XVII). - Der. europenesc (var. evropenesc), adj. (european): europenește (var. evropenește), adv. (ca europenii).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru EUROPEANĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 95 pentru EUROPEANĂ.

Nicolae Filimon - Lăutarii și compozițiunile lor

... cu seamă de la stabilirea teatrului de operă în București, orizontele lor de imitațiune se mări: compozițiunile lăutărești începură a lua un caracter european, amestecat cu cel turcesc; prima și secunda parte a horelor începură a se compune din imitațiunea veriunui vals sau mazurcă, iar ... sănătoasă mi-a zis și s-a dus, horele numite: canapeaua, hora Crețianului și altele sunt producțiuni mixte, în care elementul european este pus în luptă cu cel orientale, iar melodiele de la baladele și canționetele acestea: I În faptul zilei, de dimineață, Căruța poștei pe drum ... al veriunui cîntec, să-l acordeze de al doilea, băgînd în unele din țevile lui boabe de năut sau de fasole. Violoncelul este tot cel european, atît în formă, cît și în acordătură; deosebirea este numai că lăutarii îl întrebuințează ca bas fundamentale, fără a cunoaște armonia, de unde ...

 

Paul Zarifopol - Unul care a luptat contra prostiei

... a ipocriziilor moralistice. Acest om era complet și unilateral inteligent. Era obsedat de inteligență pură. Aici e semnul și valoarea lui distinctivă pentru istoria spiritului european. De aceea, abaterile lui literare în domeniul sentimental sfârșesc în strâmbături. Literatura franceză este cea mai bogată poate în oameni unilateral și splendid inteligenți. Montaigne ... l-a format critica istorică și filozofică a veacului XIX: cea mai iconoclastă criză din câte a încercat spiritul european. Pe urma ei n-a rămas glorie istorică neciuntită, nici idee venerabilă nechemată la răspundere și neumilită, fără cruțare. De aceea, râsul lui ...

 

Ion Luca Caragiale - Situațiunea Europei

... toate săptămânile... de șapte zile tocmai. În aceste șapte zile s'au petrecut fapte multe și mărunte, - dar numai două singure evenimente de adevărat calibru european s'au arătat pe orizontul politic, spre a face caracteristica săptămânii: apariția Claponului în București și declararea neutralității Spaniei în chestia Orientului. Lumea ...

 

Ion Luca Caragiale - Apelul la unire

... cât costă această slăbiciune a onor. prezident ? D. C. A. Rosetti a umblat în lunile trecute prin tot apusul european, unde, după cât știm, numai admirație nu prea i s'a acordat. D-sa este mai bine decât oricare dintre bărbații noștri politici ...

 

Ion Luca Caragiale - Noul cabinet Otoman

Ion Luca Caragiale - Noul cabinet Otoman Noul cabinet Otoman de Ion Luca Caragiale O telegramă a agenției Havas ne-a vestit mai alaltăeri, cum că în Constantinopol s'a ivit pe neașteptate o criză ministerială, că ministerul împreună cu marele-vizir Savfet-Pașa și cu marele Șeic-ul-Islam au căzut, și că noul cabinet s'a și format, iar în locul lui Savfet-Pașa a venit Heredin-Pașa, fost ministru al beiului de Tunis. Noul mare vizir, înainte de a se urca la această treaptă, a fost câtăva vreme consilier favorit al Sultanului, și astfel i-a venit ușor să ajungă unde se află acum. Această schimbare repede a cabinetului otoman dă loc la deosebite reflecții din partea presei străine. Unele organe pretind că deși criza ministerială din Constantinopol și formarea noului cabinet au venit cam fără veste, însă nimini nu poate fi surprins de una ca aceasta. Căderea lui Savfet-Pașa este un fapt foarte important. Fostul mare vizir de netăgăduit, este unul dintre bărbații cei mai însemnați ai Turciei și un diplomat isteț, om onest și inteligent și ...

 

Ion Luca Caragiale - Resbelul 1877

Ion Luca Caragiale - Resbelul 1877 Resbelul 1877 de Ion Luca Caragiale Dintre toți anii trecuți, cu drept cuvânt acesta se poate numi un an caraghios, deși s'au petrecut în cursul lui lucruri foarte serioase, tocmai așa precum adunările legiuitoare sunt niște așezăminte foarte serioase, deși se petrec în ele prea adesea lucruri caraghioase. În acest an, târîș grăpiș, ar fi mers treburile foarte bine dacă n'ar fi mers rău de tot; politica iarăși nu s'ar fi încurcat așa de mult dacă ar fi fost pace, și mulți onorabili deputați și senatori au dovedit elocent, la Idee, că ar fi fost desigur pace dacă nu era războiu; apoi, întemeiați pe această matură judecată, membrii Clubului Lătrătorii la Lună s'au rostit în ședință solemnă, că dacă nu se făcea războiu era să fie pace bună. Aceasta poate da o idee, deși slabă în adevăr, despre logica care a predomnit la mersul spiritului public în capitală. Războiul - iată evenimentul cel mare ! Noi am zis-o și o susținem sus și tare: Vapoarele turcești umblă pe apă, și când nu umblă... stă pe loc; - oastea rusească stă pe uscat, și când nu stă... umblă. Aceasta produce senzație ...

 

Paul Zarifopol - Caragiale, pe scurt

... pot spune eu, după câte am auzlt de la dânsul. Confortul era deplin, și, pe atunci, mai ieftin mult decât în orice alt oraș mare european, inclusiv Bucureștiul. Iar ordinea îl încânta pe Caragiale, pur și simplu. În adevăr, gospodăria prusiană, publică și particulară, trebuia să fie ca un delicios răsfăț ...

 

Vasile Alecsandri - Constantin Brâncovanul

Vasile Alecsandri - Constantin Brâncovanul Brâncovanul Constantin [1] Boier vechi și domn creștin, De averi ce tot strângea Sultanul se îngrijea Și de moarte-l hotăra, Căci vizirul îl pâra. Într-o joi de dimineață, Zi scurtării lui de viață, Brâncovanul se scula, Fața blândă el spăla. Barba albă-și peiptăna, La icoane se-nchina, Pe fereastră-apoi căta Și amar se spăimânta! ,,Dragii mei, cuconi iubiți! Lăsați somnul, vă treziți, Armele vi le gătiți, Că pe noi ne-a-nconjurat Pașa cel neîmpăcat [2] Cu-ieniceri, cu tunuri mari Ce sparg ziduri cât de tari!" Bine vorba nu sfârșea, Turcii-n casă iurușea, Pe tuspatru mi-i prindeau Și-i duceau de-i închideau La Stambul, în turnul mare [3] Ce se-nalță lângă mare, Unde zac fețe domnești Și soli mari împărătești. [4] Mult acolo nu zăcea, Că sultanu-i aducea Lângă foișorul lui Pe malul Bosforului. ,,Brâncovene Constantin, Boier vechi, ghiaur hain! Adevăr e c-ai chitit Pân-a nu fi mazilit, Să desparți a ta domnie De a noastră-mpărăție? Că de mult ce ești avut, Bani de aur ai bătut [5] Făr-a-ți fi ...

 

Ion Luca Caragiale - Plătește vizirul

Ion Luca Caragiale - Plăteşte vizirul Plătește vizirul de Ion Luca Caragiale Guvernul a izbutit în sfârșit a se spăla pe mâini de orice amestec în cestiunea revizuirii. Stăruind până în cele din urmă a se ascunde de orice răspundere la spatele credincioaselor sale majorități, și neascultând dreptele pretenții ale minorităților, cari cereau să știe mai nainte de orice părerea lui în cestiunea israelită, guvernul a lăsat asupra camerelor să ia ele inițiativa în această cestiune. În două ședințe secrete ale Camerii și Senatului întrunite, guvernul a dat citire la o mulțime de acte diplomatice, din cuprinsul cărora s'a dovedit cu prisos că numai și numai dânsul este vinovat de încordarea acută la care a ajunsă astăzi cestiunea evreilor. Cu toate acestea, guvernul a refuzat categoric a-și arăta părerea și a face o propunere în privința modificării art. 7, și aceasta pentru cuvintele deja arătate de noi alaltăieri, că oricum s'ar deslega cestiunea din inițiativă parlamentară, poziția lui ministerială să fie salvată. Astfel dar, Camera și Senatul au ales fiecare câte o comisie, care să se ocupe ...

 

Paul Zarifopol - Popi

Paul Zarifopol - Popi Popi [1] de Paul Zarifopol 42 de grade la umbră cer de sticlă sinilie lumină cruntă pe ziduri și pe ulițe albe obraze și brațe măslinii și ochi atât de negri încât irisul se confundă cu pupila cu priviri continuu intense ce obosesc ca spectacolul unui braț dureros de încordat praf de marmură peste tot dar peste toate: politică. Politica e mai tare chiar decât flirtul cu romanțe, ce formează, cum s-ar fi zis altădată, subiectul povestirii domnului Teodor Scorțescu. Popi amuzant nume, de copil sau de păpușă. În perfectă armonie cu bisilabul acesta infantil, este nasul lui Popi nas naiv, puțin ridicat; nas pueril, de nevinovată ștrengărie. Popi s-ar rezuma, pare că, în desenul acestui nas simpatic de nespus, dacă n-am ști-o întreagă, în toată drăgălășenia de baby încântător. Priveam picioarele mici ale lui Popi, refugiate lânga peretele vagonului, se vede cu scopul de a demonstra atenienilor lipsa oricărei intimități cu vecinul lor. Piciorul, ușor cambrat, se termina printr-un genunchi rotund ca un măr domnesc, dezgolit de rochia scurtă. Coapsele ample, arcuite cu grații de liră, contrastau cu umerii mici care dădeau o impresie neașteptată de fragilitate. Ajunge ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra mișcării literare și științifice

... patruzeci ori cincizeci de ani. După 1848, noi am intrat definitiv în curentul vieții europene. O întreagă întocmire socială bazată pe iobăgie, asemănătoare cu feudalismul european, a căzut și a fost înlocuită cu o altă întocmire, numită în mod obișnuit întocmirea burgheză, democrată; formele politico-sociale feudale ... de tot, pentru că sunt și deosebiri însemnate, provocate de diferența între felul dezvoltării istorice a țării noastre și a Occidentului european. Asupra unora din aceste esențiale deosebiri vom insista chiar aici, cât va fi nevoie pentru țelul acestui articol. Dar nu numai prefacerea noastră socială era ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EUROPEANĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 37 pentru EUROPEANĂ.

INDO-EUROPEAN

INDO - EUROPEÁN , - EUROPEÁN , - Ă , indo - europeni , - e , adj . , s . m . pl . 1. Adj . ( În sintagma ) Limbi indo - europene ( și substantivat , f . sg . ) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte scrise , dar reconstituită , în esență , cu ajutorul metodei comparativ - istorice . 2. S . m . pl . Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin mileniul III a Cr . în Asia Centrală , de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud - vest . 3. Adj . Care aparține limbilor indo - europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi , privitor la aceste

 

EUROPEAN

EUROPEÁN , - Ă , europeni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m și f . Persoană care face parte din populația Europei . 2. Adj . Care aparține Europei sau populației ei , privitor la Europa sau la populația ei ; europenesc . [ Pr . : e -

 

EUROPENEȘTE

... EUROPENÉȘTE adv . Ca europenii ( 1 ) . [ Pr . : e - u - ] - European

 

COMUNITAR

COMUNITÁR , - Ă , comunitari , - e , adj . Care se referă la Comunitatea Economică Europeană ( Piața comună ) , care aparține Comunității Economice

 

EUROPENESC

... EUROPENÉSC , - EÁSCĂ , europenești , adj . ( Înv . ) European . [ Pr . : e - u - ] - European

 

ABSTRACȚIONISM

ABSTRACȚIONÍSM s . n . Curent în artele plastice europene , a cărui trăsătură o constituie încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realitățile exterioare , ideile și sentimentele fiind relatate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice ; artă abstractă . [ Pr . : - ți -

 

AFGAN

AFGÁN , - Ă , afgani , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte dintr - o populație indo - europeană din Asia - Centrală , formând populația de bază de religie musulmană a Afganistanului . 2. Adj . Care aparține Afganistanului sau afganilor ( 1 ) , privitor la Afganistan sau la afgani . 3. S . m . Unitate monetară din

 

AHEI

AHÉI s . m . pl . 1. Populație indo - europeană așezată la începutul mileniului al doilea î . Hr . în Pelopones , unde a întemeiat puternice centre de civilizație . 2. Denumirea generală a vechilor triburi grecești la

 

ARIAN

ARIÁN^2 , - Ă , arieni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La pl . ) Denumire mai veche dată popoarelor indo - europene ; denumire actuală pentru popoarele indo - iraniene ; ( și la sg . ) persoană care aparține unuia dintre aceste popoare . 2. Adj . Care aparține arienilor ^2 ( 1 ) , privitor la arieni^2 . [ Pr . : - ri - an ] ARIÁN^1 , - Ă , arieni , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care ține de arianism , privitor la arianism . Erezie ariană . 2. S . m . și f . Adept al arianismului . [ Pr . : - ri -

 

ARMEAN

ARMEÁN , - Ă , armeni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La m . pl . ) Populație de limbă indo - europeană , stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus ; ( și la sg . ) persoană care aparține acestei populații . 2. Adj . Care aparține Armeniei sau populației ei , privitor la Armenia sau la populația ei ;

 

AUGMENT

AUGMÉNT , augmente , s . n . Vocală adăugată ( în unele limbi indo - europene ) la începutul unei forme verbale pentru a marca trecutul

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...