Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CRONCĂNIRE, CRONCĂNIT, CRONCĂNITOR, CRONCĂNITURĂ, CRONCĂI ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului CRONCĂNI: CRONCANI.

 

CRONCĂNI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CRONCĂNÍ, croncănesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ciori, corbi etc., la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte nearmonioase, a vorbi articulând cuvintele în mod dezagreabil, gutural și nedeslușit. [Var.: croncăí vb. IV] - Cronc + suf. -ăni.

Sursa : DEX '98

 

croncăní vb., ind. prez. 3 sg. croncănéște, imperf. 3 sg. croncăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. croncăneáscă

Sursa : ortografic

 

A CRONCĂN//Í \~ésc intranz. 1) (despre ciori, corbi etc.) A scoate sunete aspre și guturale, caracteristice speciei; a face "cronc-cronc". 2) fig. (despre persoane) A vorbi articulând cuvintele în mod dezagreabil și nedes-lușit. /cronc + suf. \~ăni

Sursa : NODEX

 

croncăní, croncănésc, vb. IV (reg.) 1. a umbla degeaba, a hoinări. 2. a striga. 3. a geme.

Sursa : arhaisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CRONCĂNI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru CRONCĂNI.

Vasile Alecsandri - Novac și corbul

Vasile Alecsandri - Novac şi corbul I Fost-a, cică, un Novac, Un novac, Baba Novac, Un viteaz de-al lui Mihai [1] Ce sărea pe șapte cai De striga Craiova vai! El un fecioraș avea Și tot astfel îi zicea: ,,Fecioraș, Gruiuțul meu! Ascultă de ce-ți zic eu, Să nu cazi la vreun loc rău, La loc rău și mult departe În neagra străinătate. [2] Dacă sorții te-or purta Țările de-a vântura Și-n Stambul de a intra, Tu de asta nu uita: Vamă dreaptă să plătești, Armele să-ți oțelești, Hainele să-ți primenești Ca să pari un biet sărac, Să nu semeni a Novac, Că nu-i turcilor pe plac." Grue-n Țarigrad intra, Vamă dreaptă el nu da, De haine nu se schimba, Ci pe uliți se primbla Tot în haine novăcești Cum e drag ca să-l privești! Turcii toți cât îl zăreau, Între dânșii se grăiau: ,,Ista-i Gruia lui Novac, Lui Novac Cara-Iflac!" [3] Și pe loc ei s-adunau, Și de Grue s-aninau, Și cu Grue se luptau Și pe Grue mi-l legau Cu trei funii de mătasă, ...

 

Cincinat Pavelescu - Castelul solitar

Cincinat Pavelescu - Castelul solitar Castelul solitar de Cincinat Pavelescu Prietenului meu Georges Schina Bizar, castelul solitar Pe-o stâncă arsă priveghează, Și feudal împrăștiază Poema timpului barbar, Bizar, castelul solitar. Un cavaler în za de fier Pe-un cal de umbră-naintează, A lui armură scânteiază Sub mortul lunii hemisfer, Un cavaler în za de fier. Pe turnul nalt e un semnal, Dar poarta este ferecată Și nici o umbră nu s-arată, Ci roșu arde un fanal, Pe turnul nalt, suprem semnal. Mai face-apoi un singur salt, Apoi descalecă îndată... Azvârle scara fermecată În sus, în sus spre turnul nalt, Mai face-apoi un singur salt. L-așteaptă buzele de jar, L-așteaptă sânurile calde, Și ochii două mari smaralde , Iar sub al dragostei pojar L-așteaptă buzele de jar. E sus pe turlă... dar un corb Croncănitor îl ocolește... La lună zaua lui sclipește, Înaintează ca un orb, Sub croncănirile de corb. Și iată-l într-un coridor Întunecos ca și mormântul, Dar nu-n zadar și-a dat cuvântul... Nestrămutat e al său dor, Și iată-l într-un coridor. Fantasme ies din orice unghi Și pe sub bolte feudale Răsună ...

 

Vasile Alecsandri - Corbac

Vasile Alecsandri - Corbac Corbac zace la-nchisoare De trei ani lipsiți de soare, În oraș la Țarigrad, În beci la sultan Murad. El oftează și jelește Și prin gratii tot privește Când la nori purtați de vânt Care plouă pe pământ, Când la cârduri de cocoare Ce mereu zbor către soare. Iată, mări, că-ntr-un nor El zărea un corbușor Ce pe sus tot croncănea Și din aripi tot bătea. ,,Alelei! Corbac zicea, Căci n-am durdă, pui de corb, Sângele să mi ți-l sorb! Ce tot zbori și croncănești? Ori pe mine mă jelești, Ori de mine tu-ți bați joc? Rămânere-ai fără cioc, Și ți-ar cădea unghiile Să n-acați cu dânsele!" Corbul cât îl auzea Din cel nor se repezea, Pe fereastră se lăsa Și pe limbă-i cuvânta: ,,Corbăcele, dragul meu! Ce mă blestemi așa rău? Că umblu de rândul tău De trei ani fără-ncetare De când zaci la închisoare. Maică-ta mi-a poruncit Să tot zbor neobosit Pe spinarea vântului În jurul pământului, Să te aflu, ca să știu De ești mort sau de ești viu." ,,Alei, corbe, de-i așa, Eu nu te-oi mai ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Alb și negru

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Alb şi negru Alb și negru de Bogdan Petriceicu Hasdeu Revista nouă , an. I, nr. 3, 15 februarie 1888. Blânda toamnă dunăreană, dezmierdându-ne, s-a dus, Totu-i alb și rece-i totul: jos, omătul, bruma, sus. Moartă-i lumea sărbezită, peste care, fără față Fără nori și fără soare, greu atârnă alba ceață. Șerpuiește-n aer fumul și se-ntinde alburiu Din colibe, troienite,ca sicriu lângă sicriu. În zădar privirea cată negre benghiuri în albeață; Pân' și umbrele sunt albe pe cea marmură de gheață Însă iată, ca șiraguri de călugări în sobor. Vezi ceva negrind în zare: ciorile pe șes cobor Și de spinul chip al iernei, vesel croncănind, s-agață... Mult mai drag mi-e viul negru decât albul fără

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Din iarnă

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Din iarnă Din iarnă de Bogdan Petriceicu Hasdeu Blânda toamnă dunăreană desmierdindu-ne s-a dus. Totu-i alb și rece totul: jos—omătul, bruma — sus. Moartă-i lumea cea albită, peste care fără față, Fără nori și fără soare greu atârnă alba ceață. Șerpuește-n aer fumul și se întinde alburiu Din colibe troenite ca sicriu lângă sicriu. În zădar privirea-ți cată negre benghiuri în albeață: Pan'și umbrele sunt albe pe cea marmură de ghiață. Însă iată, că șiraguri de calugărei în sbor, Văd ceva negrind în zare: doar ele pe șes cobor Și de spânul chip ai ernei vesel croncănind s'agață... Mult mai drag mi-e viul negru, decât albul fără

 

George Coșbuc - Cântec ostășesc

George Coşbuc - Cântec ostăşesc Cântec ostășesc de George Coșbuc Caii sar și frâu-și mușcă Jos prin văi e fum de pușcă, Corbi s-arată croncănind. Stau de-atac dușmanii gata Uite-o-n zbor întunecata Moarte-acum spre noi venind! Știm cu toții ce ne-așteaptă! Sus spre Domnul mâna dreaptă Ridicați-o dar, jurând! Pentru sfânta noastră lege, Pentru neam și pentru rege Toți c-o inimă și-un gând! Nu mi te mâhni, copile, Cine are-n luptă zile Nu s-atinge plumb de el. Ori aici, ori dealtădată, Moartea nouă tot ni-e dată Fiecăruia-ntr-un fel. Glas de trâmbiță răsună Și coloanele s-adună Fiți cu inimă, copii! Nu e rece glas de-aramă, Ci e jalnic plâns de mamă, Plânsul sfintei Românii! Tu ne vezi din cer, Părinte, Fie-ți și de noi aminte Că suntem și noi ai Tăi! Fie-i blestemat mormântul Cui își calcă jurământul. Și-am jurat pe cer, flăcăi! Lasă tobele să bată! Căpitane, du-ne-odată Unde-i foc și unde-i fum. Steagu-n vânt! Trăiască țara! Vesel sune-acum fanfara, Dumnezeu cu noi de-

 

Ion Luca Caragiale - Criticilor mei (Caragiale)

Ion Luca Caragiale - Criticilor mei (Caragiale) Criticilor mei de Ion Luca Caragiale Sonet olimpian simbolist Indignatio facit... De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii. Posteritatea dreaptă mă judece ș-acuze! Surâsul să se stingă pe veștedele buze: N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii! Eu singur!... ș-apoi chorul întreg de nouă muze! Cu glasul invidiei să croncănească corbii, Eu am să strig, felibru trufaș,urbi et orbi A voastră larmă poate d-abia să mă amuze! Mă duc în mantia-mi largă înfășurat ca Dante: Când tactu-l bate-Apollo, maestrul meu divin, Viața-i sinfonie, amorul - sfânt andante... Eu cânt! Ce-mi pasă mie! Nu știu de unde vin, Nici unde merg: traduc doar-un cântec din senin În rime simboliste și

 

Vasile Alecsandri - Corbul (Alecsandri)

Vasile Alecsandri - Corbul (Alecsandri) Corbe, corbe, frățioare! Ce tot croncănești la soare? Ori ți-e foame, ori ți-e sete, Ori ți-e dor de codrul verde?" ,,Și-mi e foame, și-mi e sete, Și-mi e dor de codrul verde. Aș mânca inimi din sân Ș-aș bea sânge de păgân. Aș mânca rărunchi de cal Ș-aș bea sânge de moscal; Aș mânca foi de stejar Ș-aș bea sânge de tătar; Aș mânca faguri de roi Ș-aș bea sânge de

 

George Coșbuc - Moartea lui Fulger

George Coşbuc - Moartea lui Fulger Moartea lui Fulger de George Coșbuc În goana roibului un sol, Cu frâu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind, Și zările de-abia-l cuprind, Și-n urmă-i corbii croncănind Aleargă stol. El duce regelui răspuns Din tabără. Și ține-ascuns Sub straiul picurând de ploi Pe cel mai bun dintre eroi Atâta semn de la război, Și-a fost de-ajuns! Pe Fulger mort! Pe-un mal străin L-a fulgerat un braț hain! De-argint e alb frumosu-i port, Dar roș de sânge-i albul tort, Și pieptul gol al celui mort De lănci e plin. Sărmanul crai! Când l-a văzut Și, când de-abia l-a cunoscut, Cu vuiet s-a izbit un pas De spaimă-n lături și-a rămas Cu pumnii strânși, fără de glas, Ca un pierdut. Să-i moară Fulger? Poți sfărma Și pe-un voinic ce cuteza Să-nalțe dreapta lui de fier Să prindă fulgerul din cer? Cum pier mișeii dacă pier Cei buni așa? Dar mâne va mai fi pământ? Mai fi-vor toate ...

 

Duiliu Zamfirescu - Fiica haosului

Duiliu Zamfirescu - Fiica haosului Fiica haosului de Duiliu Zamfirescu A fost odată un voinic, Coborâtor din ginte veche, Crescut pe cal încă de mic Și vânător făr’ de pereche. Era din mamă, pământean, Iar despre tată, spuneau unii Că se trăgea de la Traian Și amintea, prin chip, străbunii. Trăit în munți de mititel, Crescuse chipeș și voios, Încât vorbea lumea de el Ca de un nou Făt-Frumos. Când se pornea la vânătoare Cu șoimi aduși de prin străini, Țipau vultanii la izvoare Și puii de prin vizuini, Și dau năvală neam de neamuri Prin văgăunile adânci: Vânatul ușurel prin ramuri Iar vulturii pe vârf de stânci. Și rămâneau să-i steie-n cale Doar băietanele din sat. Dar nu-i ardea măriei-sale De un asemenea vânat. Prin munții plaiului vecin De-un cârd de vreme se zvonise De Filip de la Severin Că dintr-un vis înnebunise, De ani întregi venea mereu La curtea sa împărătească O Pajură cu chip de zmeu, Cu cioc și limbă păsărească, Și-n miezul nopții croncănea Pe-un ciot din turla cea bătrână, Și-l tot chema, l-ademenea Să se coboare-ntr-o fântână. Se tânguise tuturor ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecu I

Ion Budai-Deleanu - Ţiganiada:Cântecu I Păn Vlad Vodă pe țigani armează, Asupra lor Urgia-întărâtă Pe Sătana, ce rău le urează, Întracea luându-ș' de drum pită, De la Flămânda pleacă voioasa Țigănimea drept cătră-Inimoasa. Musă ce lui Omir odinioară Cântași Vatrahomiomahia , [1] Cântă și mie, fii bunișoară, Toate câte făcu țigănia, Când Vlad Vodă-îi dede slobozie, Arme ș-olaturi de moșie, Cum țiganii vrură să-și aleagă, Un vodă-în țară ș-o stăpânie, Cum, uitându-și de viața dragă, Arme prinsără cu vitejie, Ba-în urmă-îndrăzniră ș-a să bate Cu murgeștile păgâne gloate, Cum apoi, prin o gâlceavă-amară (Căci nu să nărăvea depreună), Toți cari-încătrĂ² fuga luară Lăsându-și țară vodă și corună. Însă toate-aceste se făcură Prin dimoneasca amegitură, Că, măcar cel fără-asămănare Mai rău duh dintru toate, Sătana, Purure-în iad lăcașul său are, Focului nestins fiind el hrana, Dar' totuș', pe furiș', câteodată, Răzvrătind lumea, el se desfată. Iar' de-astă dată-l întărâtase Urgia (precum spun) blăstămată Ce văzând cu săcuri și baroase Pe țigănimea noastră-înarmată, În tot chipul hotărî s-o strice, Vrajbă-întru dânsa-aducând și price. O! tu, ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CRONCĂNI

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru CRONCĂNI.

CRONCĂNIRE

... CRONCĂNÍRE , croncăniri , s . f . Acțiunea de a croncăni și rezultatul ei ; croncănit . [ Var . : croncăíre s . f . ] - V. croncăni

 

CRONCĂNIT

... CRONCĂNÍT s . n . Faptul de a croncăni ; croncănire , croncănitură ; sunet strident scos de cioară , de corb etc . - V. croncăni

 

CRONCĂNITOR

... CRONCĂNITÓR , - OÁRE , croncănitori , - oare , adj . Care croncănește . - Croncăni

 

CRONCĂNITURĂ

... CRONCĂNITÚRĂ , croncănituri , s . f . Croncănit . - Croncăni

 

CRONCĂI

... CRONCĂÍ vb . IV v . croncăni