TIMP, (II, V, rar IV) timpuri, s.n., (IV, īnv. si II) timpi, s.m., timpi, S.m. si (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei miscari, ale unei operatii, ale unui fenomen, ale unei actiuni etc. ** Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei masini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia. Motor īn patru timpi. ** (Muz.) Fiecare dintre fazele egale care alcatuiesc o masura; bataie, - Lat. tempus, -oris. Sursa: DEX '98